Dacă şi parcă.
  Românul are în genă datul cu băţul în baltă. Când se simte mai bine, ia o prăjină şi plesneşte apa ca să fugă peştii. Apoi vede că nu mai are ce mânca. Dacă U.S.L.-ul nu se repezea la putere, ca lupii flămânzi, ca să folosim animale autohtone, incitând prostimea împotriva ursului şi dacă coioţii su enoţii nu dădeau buyna la pradă ca să prindă câte o ciosvârtă din pomana de ruble aruncate de muscali, poate că ne-am fi mai aşezat puţin.
   În aprilie, România se târa destul de bine în recesiunea mondială, având o mică creştere economică. Am fi avut în iulie un raport poyitiv pe justiţie, am fi păşit timid în Schengen şi am fi fost ajutaţi de Uniunea Europeană să supravieţuim decent. Dacă şnapanii puşcăriabili care domină clasa politică ar fi avut răbdare până în decembrie la alegeri, ar fi moştenit o creştere economică de cel puţin 2 % şi ar fi putut face pe populiştii. Investiţiile ar fi mers cât de cât înainte, s-ar fi suplimentat locuruile de muncă. Aşa am luat-o de-a îndărătrul cu 2o de ani.
   Ce urmează? Europa nu mai are nevoie de noi, că nu mai are ce lua de pe meleagurile mioritice. Ruşi ne vor doar pentru a anula proiectul Nabuco şi a suge ceva din resursele minerale care au rămas nejumulite de occident. poate că s-ar mai îndulci la carnea noastră, la unt şi vin. Chinezii ne vor umple de chinezării şi se vor instala cu comunităţi stabile pe la noi. Guvernanţii şi parlamentarii vor suge până la epuiyare din măduva poporului şi ne întoarcem în Evul Mediu, pe unde de internet şi mobile. Salvarea noastră va fi câtă frunză ţi câtă iarbă va mai înverzii pe aceste meleaguri.