Scribălăii!

      Pentru a se da intelectuali, mulți din cei care nu știu a citi, se apucă de scris. E un fel de apucat mâța de coadă, cu sprijin și ajutor de la mai marii zilelor noastre. Mari în bani dar, doar golani. Sutiene, bikini, izmene homo, aruncă în publicații josnice, emisiuni de televiziune și așazise cărți, emană mizerie și mocirlă în universul literelor.

      Unii, foarte puțini, scriu pentru îmbunarea lumii, cuvinte de bun simț, propoziții mobilizatoare și fraze care să justifice binefacerea creației Divine. Cine îi citește, cine ăi ascultă? Copiii învață în școală 2-300 de cuvinte, din care jumătate sunt înjurăturile familiale, liceenii nu pricep sensul a 90 % din cuvintele impuse studierii limbii române. Vocabularul folosit uzual de tineri și bătrâni, de clasa politică și fariseii ei, este atât de sărac și anbiguu, încât te duc cu gândul la pervertirea limbii spre izvoarele vorbiri, până la strâmbături de maimuță, la prostituarea ei. 

     Nu poți să ai pretenții de la un popor sărăcit, analfabetilizat, rămas în rădăcinile feudale ale iobăgimii, să priceapă și să vorbească, inconfundabila limbă română, una din cele mai elaborate limbi mondiale, rădăcina limbilor indo-europene. Eforturile Școlii Ardelene și ale marilor titani ai literaturii române, geniul lui Eminescu, tenacitatea lui Hașdeu, Alecsandri, Coșbuc, Rebreanu, Sadoveanu, Arghezi și Blaga, Călinescu ș.a. de a creea o limbă superioară Mioriței, a ajuns o mlaștină de modernitate. ”Nu ști că doar în lacuri cu noroi în fund, cresc nuferi?”, a zis Blaga, dar noi am scufundat în noroi și nuferii galbeni ai lui Eminescu. Câți din ciracii creatori de opinii, analiștii și ziariștii de azi, își amintesc aceste nume, câți i-au citit?

    Râmele mass-mediei românești ar trebui, odată și odată, date la pești!