luni, 8 aprilie 2013

                                         M.P. semielitistă
     Am înțeles din lansarea Mișcării Populare că se caută membri nealiniați politic, cu o autobiografie profesională de succes, militanți activ pe frontul luptei pentru re-re-emanciparea României, îndeosebi ca clasa politică. Numai că lupta aceasta cu mușchii moi și fără steroizi nu prea pare victorioasă pe acest tărâm. Cei 7000 de membri care au aderat până acum, sinonimul celor 7000 de soldați din armata activă a României, din care jumătate subofițeri, ofițeri și generali, vor să ducă lupta cu peste 100.000 de aleși politic și 170.000 de funcționari publici, pentru eradicarea corupției și dezvoltarea social-economică. În lipsa unei ideologii cu filon de succes la mase, se pedalează utopic pe măsuri elitiste de redactare de constituții, legi și chemări pe care nu le vor citi și nici înțelege nici prostimea și nici  ei ce le vor aplica după ureche.
      Ca să atragi 8-9 milioane de cetățeni pe drumul tău, pavează-l cu piatră trainică și nu cu bune intenții. Acestea nu țin de foame. Ce faci cu analfabetismul, abandonul școlar, prostituția și drogurile din școli și licee, promiscuitatea și sărăcia satelor și mahalalelor, traficul intluptător cierlopilor cu tot ce se poate, mizeria din spitale și bătaia de joc din sănătate, ce faci cu șomerii și neșomerii muritori de foame, cu pensionarii și cei ce muncesc pe degeaba în cea mai pauperă țară din U.E.?
       Discursul noului președinte ales sau numit, primul venit, primul numit, sub excelența apartidică, nu a entuziasmat pe nimeni. o voce moale și fără nerv, a lăsat să se înțeleagă că noua mișcare nu vrea să deranjeze de la început clasa politică,, să nu o agite prea tare. poate că nu dispun de fonduri pentru înarmare, pentru instruirea luptătorilor și echipamentul necesar. Nu vreau să fiu răutăcios dar practic pot să fiu, prin experiența de viață, în care mi-au trecut prin mână mii de caractere de ostași. N-am văzut un luptător ci un chip lunecos.Pe vremuri și în armată ofițerii care nu știau meseria armelor, adică nu erau de carieră se disipau în structurile politice, în ofițeri cu sportul, în contrainformații. Mai făceau și câte o facultate de filozofie, sociologie, istorie și adio aplicații și tabere. Locuri călduțe. Pentru mine, un inginer care s-a ținut de muncă doar un an după care a luat-o cu iaurt și gogoșele nu reprezintă un monstru sacru de competență și integritate!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu