Furtul

Și furtul este muncă și furtul obosește, mai grea este hoția când furul păgubește.

Când furi te trec fiorii, te-năbușe sudoarea, roșeața de rușine dă în obraji paloarea,

Iei munca celor care au bunuri mai puține, doar n-o să furi averea celui mai hoț ca tine?

Calci frica judecății cu tălpile-ngroșate, nu simți fiorul milei și teama de păcate

Și cumperi indulgențe cu banul unsuros, ca să te scoată popa din staul păcătos,

Nu te cuprinde frica de-ai încălcat porunca, doar Dumnezeu admite șuteala și nemunca!

Nu crezi că o pedeapsă te va lovi, trăsnit, în nesimțiri de sine și-n ceea ce-ai iubit?