Uitare...

Ne-au cam uitat cărările pierdute, sub frunze, de picior, nemaicălcate,

Și cerbii cu ciopoarele de ciute și smocul ierbii primelor păcate.

Ne-a cam uitat și  poalele pădurii, căzute-n povârniș sub vrej de mure

Și umbra ei stând stavilă căldurii și frica de hățiș cu pete sure.

Ne-a cam uitat, demult copilăria, junețea alergând iubind pe dealuri

Și chiotul verzind în bucuria, plecării către alte idealuri.

Dar nici pădurea ațipind pe dealuri, în plapuma frunzișului sau goală

Și nici înzăpezitele coclauri, nu ne-au uitat, dar ne-a trimis la școală.