Bacalaureatulțigan își

  O adunătură numită națiune, servilă, umilă și incultă, pestriță ca mațele unei bibilici, în care valoarea umană este ca o hârtie  igienică, mai moale sau mai aspră, cu același rezultat, penetrarea degetului, are darul de a băga și a scoate din hazna, fără stoarcere, repere esențiale și intangibile de progres. Noțiunea de ”bacalaureat”, pe românește, maturitate, a căzut în desuet, datorită analfabetismului cronic al maselor, părinți copii și profesori și cu contribuția majoră a clasei politice, oglindă fidelă a prostiei românești, incultă și pusă pe căpătuială împotriva oricărei rațiuni de bun simț.

   Un absolvent de bacalaureat și pe vremea mea era un nobil al cărții, un învingător demn de respect. La vârsta maturității, un tânăr cu acestă diplomă era tratat cu apelativul ”Dumneavoastră”. Exigențele erau atât de mari încât chiar din liceele de anvergură, ieșeau 15-20 de reușiți la suta de absolvenți. Cei cu diplomă se înghesuiau la admitere în facultate, câte 5-10 pe un loc, restul luau drumul școlilor tehnice și nimeni nu rămânea de izbeliște, Fiecare pe propriile posibilități putea să devin om, util social. Bacalaureatul se da cu profesori universitari și conferențiari distribuiți de la Universitățile din țară și în scop de selecție a otele de valorilor. zece erau excepții. Cei mai mulți absolvenți cu media 7-8 erau notorietăți.

    Ultimii ani ai sistemului heirupist-comunist a bulversat iremediabil valorile școlare. F.S.N.-ul, P.D.S.R.-ul, F.S.N.-ul și acum U.S.L.U.-ul au scos la mezat capabilitățile intelectuale, amestecând, pe baza trocului și șpîgii grâul cu neghina.

    Orice țigan își laudă iapa, orice părinte își vrea copilul deștept, dar lasă sucul minții și hărniciei să-i irige inima, nu forța cu perfuzii pecuniare vitalitatea intelectuală, că nu ține! Mai devreme sau mai târziu, paacientul va sucomba în prostie!