Mai sunt speranțe,

       Am crezut, în campania prezidențială și în timpul alegerilor că S.U/A. ne-a scăpat din subsuoară. Fără ambasador, adormit în somnul de iarnă, ursul american s-a tăvălit pe altă parte când noi alegeam între doi maimuțoi, cozi de balalaică. Ne-a lăsat să fierbem în suc propriu pentru că nu dădea bine un amestec direct. Au lăsat ca U.S.L. să-și ducă mai departe planul de îngenunchere a Statului de Drept. Să scuipe tot. Mercenarii conceptului Euro-asiatic, au crezut că l-au prins pe Dumnezeu de picior o dată cu alegerea lui Claus Iohanis, fostă piesă grea în Lovitura de stat din 2012. Simpatizat în subsol de ruși, mângâiat de semi-prietena pe clauze economice a Rusiei, Germania, noul președinte a lăsat să se facă. Puterea a rămas aceiași din 2012, căile trădării naționale se bătătoreau din nou.

       Și dintr-o dată s-a zburlit  Moș Tom și a venit la București. Un agent rus a zburat din C.S.A.T., după trei luni de influență prezidențială pe Sistemul de Securitate Națională. Urmează Toni Greblă, cititorul documentului de bază pentru debarcarea lui Băsescu. Acesta nu are probleme cu zoologia domestică ci cu trădarea Alianței Nod-Atlantice din funcții înalte de decizie.

        Urmează Helvig, Antonescu, Iohanis, Ponta, Voiculescu este la zdup. corul ”Intact”, tata socu, Dragnea și peste un sfert din serviciile secrete înțelegători de limbă slavă. Elena Udrea nu mai are scăpare. A jucat la două capete, pentru Băsescu la vedere și împotriva propriei națiuni în subsidiar. Cine poate crede că boicotarea candidaturii lui Cristian Diaconescu la președinție a fost pusă la cale de blonda fără cap, benevol și din crez politic. Încurcate sunt căile Domnului când se hotărăște soarta unui popor blând și supus dar plin de resuse naturale și umane.