Veteranul.

Un moș, la gura sobei, torcând din amintiri,

Când flacăra vioaie îmbrățișează plita,

Secat de pofte pline, uitat întru iubiri,

Își cerne singur viața și rară-i este sita.

Întors flăcău tomnatic din marele război,

Scăpat de schije, gloanțe și scrâșnet de șenile,

Nedumerit de darul în țarină și boi,

Nu pricepea dorința de horă și idile.

Vuia în minte-i satul cu veselia-i plină,

În jur vedea doar moarte și trupuri neîntregi,

Dă-i timp, ursuza fire mai blândă să devină,

Că drama soartei crimei, n-ai cum s-o înțelegi.

Chiar dacă dat pe brazdă să ia vecinătate,

Să-și ia nevastă, casă însămânțând copii,

Virtutea lui e jale de victime forțate,

Când n-ai văzut războiul, erou nu poți să fi.