Geopolitică de mămăligă.

    De fapt politica externă a României este rotundă, plină de pleavă, o balegă perfectă de vacă. Dacă balega a fi de mămăligă poate ar mai îngălbeni niște obrazuri albe de palide. România a șaptea țară europeană, ca populație, suprafață și putere economică, contează în politica internațională doar ca o graniță de ranch, în care vitele mor de boli, sunt mâncate de lupi și urși și unde se scotocește prin gunoaie ca puseu de cultură.

    În știrile și comentariile mass-mediei mondiale auzi și recepționezi mesaje despre Israel, o țărișoară câau uitat t Oltenia, Kosovo o regiune cât Dobrogea, Olanda, mai mică decât Moldova, Belgia cât Transilvania și alte bucățele de pământ cu graniță și statut politic, infime ca potențial național. România prin politica ei externă, ineptă și vândută agențiilor de piar colonial, nu contează pe nicăieri. credeți că bazele militare americane, puse ca ventuze pe o piele zbârcită ne conferă putere diplomatică. Păi nu avem nici un glas constituțional care să se răstească, nu să cheaune cu coada între picioare.Mai și batem cu pumnul în pieptul de găină timorată, că suntem români. Suntem o mizerabilă reîncarnare a iobagilor de secol XII, dar mai puțin motivați. O națiune care își alege președinte prin jocurile vechilor imperii care ne-au stăpânit nu mai poate  vorbi limba strămoșilor, nu mai poate visa și mai ales, din lașitate și promiscuitate nu mai poate lupta pentru păstrarea ființei naționale. Cei de peste hotare și-au uitat limba maternă și se dau mari cu jargoanele acumulate pe alte meleaguri, ghiveci de sunete guturale de prrimă necesitate. De unde cultură, de unde patriotism?

       Poziția geo-strategică a României la Marea Neagră devine un fâs în mintea președintelui și a celor mai galonați oameni în stat. Țara  nu mai există dar dacă lor le ies sinecurile ce rost mai are prostimea?