Am să...
Am să scriu de-acum pasteluri.
Omu-i hâtru sau possac,
Agățat între niveluri,
După cum îi intră-n sac.
Oare cel care muncește
Are timp pentru natură?
Rupe mușchi dar nu gândește
E eliptic de lectură.
Ce să caute prin cuvinte,
Rostul lui întâmplător?
Ce să vadă înainte,
Egoistu-i viitor.
Nu e timp să vezi în stele,
O prostie-întrecuminți
Când te umpli de belele,
Ori cum furi și oricum minți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu