Am să...

Am să scriu de-acum pasteluri.

Omu-i hâtru sau possac,

Agățat între niveluri,

După cum îi intră-n sac.

Oare cel care muncește

Are timp pentru natură?

Rupe mușchi dar nu gândește

E eliptic de lectură.

Ce să caute prin cuvinte, 

Rostul lui întâmplător?

Ce să vadă înainte,

Egoistu-i viitor.

Nu e timp să vezi în stele,

O prostie-întrecuminți

Când te umpli de belele,

Ori cum  furi și oricum minți.