Legea salarizării unitare.

    În afară de faptul că ea nu poate fi aplicată mediului privat ci doar sinecuriștilor de la Stat, mizeriile Legii salarizării unitare ies din mizeriile prostiei și incompetenței neamurilor politice inculte. Lăsând la o parte inepția gîndirii unor dregători care n-au bătut un cui în viața lor și au fost purtați de norocul de-a face parte dintr-o familie politico mafiotă, ca paraziți și mercenari ai Jafului Național, trebuie să pricepem pe ce capră de trăsură inhalează bășinile cailor.

      Îmi aduc aminte de salarizarea comunistă. Atît de principială, atît de egalitaristă și fără partipriuri. Absolvent de Liceu cu Bacalaureat am fost încadrat în șantier muncitor necalificat, categoria I-a. Absolvenții de Școală profesională era ăncadrat  direct în categoria a III-a. Era normal. Sistemul de salarizare comunist șinea cont necondiționat de studii, experiență și vechime. Profesorul era salarizat la nivelul unui militar sau polițist exceprînd sporurile de risc. Un muncitor de înaltă calificare lua salariul unui maior din armată și poate mai mult. Inginerii și maiștrii erau prețuiți ca valoare de producție nemaivorbind de medici care erau zei. Se plăteau derizoriu mișcătorii de hîrtii și băutorii de cafele care nu produceau mare lucru. 

      Dacă P.S.D. ar fi cu adevărat un partid Social-democrat, s-ar fi dat peste cap ca să aplice legile și principiile socialismului prinse de la 1 Mai 1883 la Cicago și explicate de Dobrogeanu-Gherea, Filimon Sârbu, Cristescu, Titel petrescu și alți socialiști. Sar P.S.D. este unpartid de jaf și distrugere, apendice deocamdată util capitalismulălbatic. oameni mici, ideluri mici, sentimente nașionale derizorii și de fațadă, eroiii viitoarei latrine a istoriei.

                     În glumă.
Când ști de toate, faci ce vrei,
Renunți la chefuri cu femei,
Nu iei ciulini în calea vieții
Nu împingi mintea-n norul ceții.
Nu-ți trebuie furând avere,
Să dai prostie spre putere.
Nu-ți trbuie nici mușchi umflați
Să dai cu pumnul printre frați.
N-ai parte-a nesimțirii stigmă,
Instinctul tău nu e engmă.
Nu poți să behăi sau să mugi
Că n-ai nevoile în slugi.
Citești și ști că n-ai boli
Mânând în turmă bivolii,
Luând în seamă un blestem,
Când ipohindrii chiar se tem.
Natura ne-a prescris o soartă,
Ursita stă mereau la poartă,
Nu încerca să prelungești
Viața legii omenești!
  

                           Remember.

Am dat,n-am dat înțelepciune prin graiul meu cel inedit,

Vor da verdict urmșii noștri, de nu vor piere-n infinit!

Am vrut să spun, ca frații mei, uniți în cuget și simțiri,

Că românismul nu-i o joacă, avem și noi minți de martiri.

Cum veneticii fără țară, cotropitori și trvstiți, 

Ne-au dat Istoria străbună minciunii în sperjur de minți,

N-avem statui de carne vie care să lupte cu furtuna.

Mințile noatre-n doina sfântă sunt mîsșuite-totdeauna. 

Avem Acadenii de slugă, cu corifei pătați în sînge,

Infatuați în trai de Iudă, poporul nostru cine-l plânge?

Cine acceptă adevărul că din Carpați ieși norodul, 

Ce-a dat idee Europei și-a pus în stăpânire codrul.

Cât de pigmei și slugi de soartă, o să ne  mulțumim  menrea,

Vom fi în judecată dreaptă, când va dispare Omenirea.

                                 Motivul.

         Motivul letargiei românești, a stagnării și inerției în dezvoltare ete lenea. România are o virtuală creștere economică bazată pe consum, spălarea de bani a internaționalelor,bănci străine și Societăți de exploatare nemiloasă a resurselor țării, pe rețeaua infracțipnală interlopă. Și se pare că ne merge bine. Cât timp? 

        O formulă liberală spune că puturosului trebuie să-i dai undiță. Și nu pește gata prins. Să-l înveți să pescuiască. Dar dacă acesta vinde undița. Când individul de joasă speță, învățat să lenevească și să fie parazit social i se dă o unealtă, o strică. Rupe coada la lopată. Și iar cu mâinile încrucișate pe piept. Motivul, plăcerea existenței animale. 

         Luând-o mai spre sus, ierarhizând aceiași leneși, mii de funcționari și dregători în slujba statului, abia așteaptă să găsească un motiv pentru o prelungită pauză de cafea și bârfă. Nu putem construi drumuri și poduri in cauza liliecilor, castorilor, broaștelor, melcilor și altor gângănii. Nu putem reabilita canalel de irigații, consolida diguri și alunecări de teren din cauza ploii. Ploaia care spală ce a mai rămas pe creierul decidenților politici. Dacă mie nu-mi iese de ce să măstrofoc? Iar celor care le pasă și se strofoacă li se pun frâne inimaginabile. De putere, mediatice și mafiote. buruienile sunt infinit mai prolifice față de plantele utile. 

        Ce motiv i-a stimulat pe sărăciții U.S.L.-iști să reseteze dezvoltarea europeană a României în 2012? Să ne arunce cu 10 ani înapoi la mizerabila epocă Năstase. Lenea progreului național? Pohta vulgului politic de a rămâne în picioare împotriva justiției adevărate?  Devalorizarea leului, oprirea investițiilor pe fonduri Eurpene, alungarea altor investirori pe pofta Rusiei. Motivul, Traian Băsescu. Vinovat de respectarea protocoalelor și directivelor U.E. Cățeaua rîioasă ridică mai abitir coada.

                              Înalții prelați.

     Pentru românii de pretutindeni,”La mulți ani” înalții prelați ai B.O.R. nu sunt numiți și nici aleși de Dumnezeu ci impostori în credință. Ce nu știe prostimea ortodoxă care pupă oase de cîini ca moaște? Că suprastructura de putere a B.O.R. s-a ales mafiotic între prelați datori la vechea securitate. Și cun e turcul și pistolul. În satele României și nu numai, în bisericuțe insignifiante, de două mii de ani preoți și călugări cu har, dăruiți credinței strămoțețti se sacrifică pentru îndrumarea turmei lor la bună credință, la bună conștiință în morala Celui de Sus. Și pentru asta dau cote inimaginabile pentru superiorii lor. Pentru că nu mai există lege și nu mai există canon și pot fi îndepărtzți din sistem după bunul plac al ierarhiilor popești. Se hritonorisesc în prostie contra unui dar substanțial tractoriști, ospătari, pușcăriași care să ia locul preoților care au crescut în biserică, au absolvit un seminar teologic și o facultate dând binecuvântare adevărattă, curatî și din suflet. Nu-i convine episcopului arhiepiscoului, mitropolitului, este zvârlit după toane, de fapt după pețcheș din sânul familiei creștine ce o păstorește.

      Prea înaltul Tomisului a devenit penal. Securistul, ghid de mănăstire pe vremea comunismului s-a dedat la toate păcatele aducătoare de avere și putere. De la șpăgi inimafinabile pentru hirotonisire de preoți, la șpagă la admiterea în Facultatea de Teologie, la comerț pmpus cu dobânzi uriașe pentru sine. Conducerea B.O.R. nu a fost numită de Dumnezeu, ci mafioții bisericii s-au ales și numit între ei. Cu atâta emfază și lipsă de rrespect pentru credință că și-au pus și chipul pe clopote.  Numai un analfabet și obscurant ca Becali poate crede că aceste feșe bisericești care au încălcat toate preceptele Noului Testament pot blestema sau pedepsi credincioși adevărați sau atei prin rugăciuni când nici ei nu știu dacă se roagă la Dumnezeu sau la Diavol.

                             Superficiala cântărire.

       Cântărirea obiectelor, lucrurilor și lucrărilor, a fenomenelor naturale, științifice și sociale este esențială progresului uman. Un om obișnuit derulează într-o zi aproximativ 30.000 de gânduri. Cum gândurile la om sunt bazate pe cuvintele cu înțeles, gândirea poate fi cântărită ca insuficientă, subliminală, suficientă, decentă și bogată. Ultima produce devenire umană și progres. Într-un fel gândește un individ cu 300 de cuvinte în vocabular, majoritatea înjurături și invective, în alt fel unul cu un vocabular de 3000 de cuvinte și cu totul alfel un specialist care rumegă în constatările sale peste 30000 de cuvinte. De obicei se dau mari gânditori cei de factură umană deși baza existențială a rasei umane o susțin oamenii de știință. A numărat cineva câte zeci de mii de cuvinte se zbat în mintea unui medic, a unui inginer cu vastă documentare tehnică, a unui biolog, geolog sau arheolog?

         Învîrteala de neologisme și de imagini așazise artistico-sentimentale nu dă de mâncare, nu face case drumuri și poduri. Nu duce în spațiu ci îl contemplă. Ineficient devenirii materiale dar necesar rotunjirii simțirii sentimentale. 

       Vorbeam de cântărire, de comparare ca esență a înțelegerii. Toate domeniile vieții sociale, inclusiv justiția au nevoie de unități de măsură. Cîți dintre cei care se dau deștepți știu care este legătura între kilogram, litru și decimetru cub? Ce știe un mocofan despre densitate, conținut sau valoare decît părerea altora, după ureche. 

         Mulți dintre noi iau știrea de bază drept bună, fără să cântărească lucrurile și evidenta minciunii, dezinformării și manipulării. Se vorbește de un tun de un milion de eiro dat de un infractor politic. Țăranul vede o punguță cu doi bani. Judecă el că cu acești bani se pot construi două spitale, o sută de școli, o fabrică, 50km de cale ferată electrificată? Fundașia Voiculescu a dat un premiu de 1000 de lei la Salonul de inventică de la Iași.Oau! Cît ia Gîdea sau Badea într-oseară de bălăcăreală la Antena 3.

                          Război în toată regula!

       În Univers se războiesc galaxii, în galaxia noastră se războiesc Sistemele Solare, pe Pământ se războiesc Marile Națiuni pentru resurse. În mica pată a planetei numită România războaiele nu mai au răgaz. Se războiește adormitul de la Cotroceni cu Parlamentul, ca un somnabul. Se războiește inepția cu prostia în Parlament. Se războiește intrinsec Justiția cu justițiabilii din cauza S.I.P.A. Se războiesc infractorii între ei din cauza interlopilor și condițiilor din Penitenciare. Se războiesc politrucii pe sinecurile neamurlor. Dar mai abitir se războiesc Serviciile Secrete pe motiv Ghiță. De când, încă de pe vremea lui Ceaușescu prostia și nulitatea umană a prins aripi pe cutuma ”că șeful trebuie să fie cel mai deștept”, valorile au fost vârâte la subsol în favoarea elementul muncitoresc, poporul s-a întors cu susul în jos.Au venit urmașii ca trăpașii.

        Mai avem un război mediatic în care fiecare minte cât poate, detractează cât poate fără o minimă cenzură a logicii bunului simț. De atâtea ațe, sfori șiodgoane s-ar ptea să ni se scufunde corabia.În lipsa informațiilor pertinente din țară, televiziunile de știri, bine baricadate în capitală toacă verzi și uscate. Și toătorii se prezintă vașnic ca uscături. Jurnalismul se pretinde artă!

        Marele pamfletist, autodeclarat cu emfază proprie Radu Banciu și-a bătut joc de răbdarea publicului două seri la rând cu laude personale cometând apariția excentrică a unui cap pătrat în război cu postul care i-a dat pâine nemeritată. Se pare că marele mâncător de toate cele a ajuns la fundul sacului. Fetițele de pe internet au obosit și-i livrează numai bălării. Am costatat că îl lasă memoria unei culturi de suprafață, istorivă filozofiă și lierară, nu-l bag în zona cunoștințelor reale că-și înșurubează urechile. Măi mafaldă jurnalistică, nu te mai da mare, hai să ne punem amândoi pe judecat Lumea și viața și să vezi cum unțăran de doi lei te face terci!

                                Care sunt ai noștri?

          Asităm la un război mediatic susținut la foc continuu de mercanarii minciunii și manipulării antinaționale. Împotriva bunului mers al dreptății și egalității într-o țară democrată. O luptă între Goliaat și David. Uriașul complex infracțional format din mafioții politici, interlopi și justițiari vânduți vrea să pună pumnul în gură unui mănunchi de justițiari adevărați, cu simț național. Ideea de bază este ca cei care au jefuit Avuția Națională și pauperizat poporul să nu dea socoteală și să poată fura în continuare.

           Dușmanii poporului sunt cei care au inițiat lupta cu corupția. Aceștia, anihilați nu mai pot pune frînă jafului național și exloatării deșănțate a oamenilor muncii. Noroc că cei care muncesc, produc și își duc copiii la școală nu au timp de a digera minciunile analiștilor, formatorilor de opinie și deontoșogilor corupți și fără rușine. Dă cool ca să cânți în avantaj personal pe aceeași coardă a denigrării oamenulor cinstiți. Așadar, dușmanii lor, ai satrapilor de țară trebuie să devină, virtual și dușmanii prostimii. Să-i reamintim. Traian Băsescu, Monica Macovei, Daniel Morar, Cristi Diaconescu, Tudor Chioariu, etc., justițiabili de top au nenorocit acest popor. Că i-au deschis ochii la adevărații kileri ai stării de neliniște judiciară și lipsă de protecție a dreptății la mățăraia jafului prin putere a Oficinelor naționale și internaționale de feudalizare până la iobăgie a românilor.

          Aștept, zadarnic ca cei care muncesc și gândesc în această țară să ceră informații, să lase grătarele și dezmățul serilor pierdute și să participe la reabilitarea conțtiinței naționale. Nu există leitmotivul, ”nu am timp” pentru a milita pentru viitorul copiilor voștri, Dacă toți ne trăim clipa conform constatării lui Issus că vor fi fericiți cei săraci cu duhul, vom muri cu zâmbet strâmb.

       

                În Cer.

Să ai dreptate după moarte. Ce alinare la cei vii!

Din suferințele trecute cine-a băgat dreptății seamă?

Satrapii au trăit cu temă,

Sau în dispreț pentru copii?

Mor moșii cu dovda-n mână, le iau suflarea cei năimiți,

Călăi ai dragostei de-aproape ghilotinează cu dispreț,

Viața are-un singur preț.

Adunături de parveniți.

E prea bogată-n om Planeta, o junglă cu destin fatal,

Ce devorează pește jalnic cu pofta crudă din rechin

Și tot ce mișcă-n val senin,

Dispare în același val.

                           Ce ne oferă mizeria SIPA?

    Prilej de bălăcăreală fără suport pentru detractorii plătiți de potentați de toate spețele, care mai care mai odios. Prilej de a arunca în drepta și stânga calomnii și acuzații josnice grație paralizării Justiiei. Justiție care a fost părtașă. prin oamenii ei, în deplină cumetrie, pe principiul ”corb la corb nu-și scoate ochii” și care a tăcut și profitat de slăbiciunile fiecăruia dn magistrații, avocații și auxiliarii lor.

    Când scoți rufele mozolite pe sîrmă, în sfidare față de vecinii cu pretenții intri în țiganiada bârfelor neconforme. Denigratorii Sistemului de fortă zburdă liberi la nechezat călcând în picioare dreptul la lege și democrație. Adversarii lui Băsescu, cel care a acționat la comandă Europeană pentru a pune corupția la colț, nu vor termina să macine inepții nici după dispariția acestuia.

Când Voiculescu și creația lui U.S.L. au stabilit un inamic, zeci de ani se va trage în el. Nu vreau să reamintesc conflicte istorice devastatoare care s-au bazat pe minciună, dreptul celui mai tare și pe ură. Le noi e un conflict politic deocamdată fără crime dar cu o justiție intimidată și slabă se poate ajunge și la haosul cu victime, ca în 1989. Broasca orăcăie veselă pe baltă pînă când o înșfacă șarpele și atunci auzi glasul Iadului. totul se bazează pe nesimțire personală și idioțenia că ”mie nu mi se va întâmpla. 

     Câți din oamenii cu scaun la cap își pot da seama câtă apă murdară curge pe șleaul morilor de spoliere mintală a prostimii? Dacă rebeliunea antisitem a întregii mass-media ar fi izvor de frustrare personală a unor tembeli analfabeși n-ar fi un păcat. Prostul crede în ce știe! Dar ne confruntăm cu mercenari de cea mai joasă speță care își vând conștiința nu numai potentașilor autohtoni ci și unor interese străine de devenirea ulterioară a României. Cred că vindecrea nu poate veni decât de la Judecata lui Solomon sau a copilului cu șarpele și renunțarea la o justiție coruptă, incapabilă de a susține dreptatea Dacică.

                                   Bășcălie Parlamentară.

     Puterea Supremă în România, Parlamentul, se ține de cioace. Oferă circ câmd se scumpește pâinea în stil de pamflet desuet. Comisia care caută cai verzi pe pereți la alegerile din 2009 își bate joc de popor. Țara arde și baba se piaptănă! Dacă protagoniștii ar fi satiriști cu școală, cu cultură, poate că spectacolul ar fi de aplaudat. Dar vedem numai figuri plictisite, fețe de la poarta cea nouă care așteaptă vacanța parlamentară. 

     Scopul acestei comisii, înfințată  bufonic ca să-ți frece cururile pe acune într-o melodie de hip-hop la recitările unui jurnalist miștocar, via Traian Băsescu are mai multe scopuri în abscons. În afara e tragerea de timp, timpul trece leafa merge, mai sunt și alte obiective. băgarea sub preș a sistemului electoral corupt care și l-au votat de-a lungul anilor. Denaturarea atenției opuniei publice de la procesele revoluției și mineriadelor, pentru a-i asigura lui Iliescu o moarte naturală. Asigurarea unei voioșii naționale pentru ca poporul să cadă cu chiote de bucurie în prăpastia alunecării de teren a guvernării P.S.D.-ALDE, care sapă cu excavatoare gigantice o groapă financiar -economică de nesurmontat. 

      Logic și de bun simț redeschiderea discuției despre alegerile care l-au băgat pe Prostănac în ridicol nu-și are rost. Să luăm anul 2007. Câți români au spus NU demiterii lui Traian Băsescu?  Peste 60%. Toată propaganda , tuturor mijloacelor mass-media arunca cu zoaie în Băsecu la pohta lui Voiculescu. În 2009 mașinăria de vot a P.S.D. în viziunea U.S.L., în contradicție cu mintea trează a națiunii a pregătit din greu aburcarea unui neavenit în funcția de președinte. o viitoare marionetă după ațele și poftele baronilor. N-a ieșit! Prntru că așa a vrut Cel de Sus. În secțiile de votare s-a furat și s-au măsluit voturi în draci. Turism electoral, 130.000 de voturi anulate, să nu spuneți că erau pentru Geoană. Când ai în secțiile devotare 5 contra unu cum poți să bănuiești că toți au pus botul la promisiunile P.D.L.?  Vorbele lui Ponta, că au furat mai mult decât noi se traduc în ”nu am reușit să furăm destul”.

                           În pielea goală.

      Democrația și libertatea ne-au obișnuit cu defilarea nebunilor cu castravete, roșioare, țâțișoare și păr pubian în public. Drepturile omului! De aceea nici o familie infectă nu se ferește să întindă pe sârmă rufe spălăcite, fredonate în apă rece. Nu mai e rușine, nu mai e bun simț!

      Să urcăm la niveluri mai sus-puse. România demonstrează în fiecare zi că este ograda vulgară a Europei. Chiar dacă demnitarii noștri poartă papion. Nuferii n-au reușit să înflorească și nu vor mai înflori atâta timp cât mzeria bălții se răscolește la fund și se rigică la suprafață. În loc să ne vedem de muncă, și creștere economică vânzolim mizerii trecute și prezente aparținînd unei perioade de tranziție de 27 de ani cu prespălare și spălare de rufe murdare fără săpun sau detergent. Detergentul vieții sociale ar fi trebuit să fie Justiția. Numai că acolo put cel mai pregnant jegurile rufelor noastre.

      Noroiul a ajuns la suprafață din vânzoleala unor crocodili de conțunctură dar nici justițiarii nu stau bine pe pluta de papură. Mizeria de pe rufele noastre nespălate poartă ca stemă balanța justiției. O rușine mai mare nu ar putea deschide mai multe răni de ciumă ca boala nedreptății mânjită cu bani.

       Dragii noștri magistrați, bogați și plini de ifose, când v-ați recules ultima dată în fața unei Icoane de cinstire? Sau v-ați văzut numai în oglindă frecându-vă pe burtă. Vă propun să verificați statistica mea începând cu anul 1954.70% din magistrați au fost slugile regimului politic. 30% au fost liberi schimbiști dedați la perversiuni personale. După comunism, 40% din magistrați au devenit baroni și și-au impus beizadelele ca virtuali urmași participând activ la jaful național. Au condamanat cumva legile și hotărârile favorizatoare e jaf? Nu s-au înscris pe liste. Acum îi sperie arhiva S.I.P.A. De ce nu i-a speriat de la început lipsa de conțtiință umană și națională? De ce au călcat strâmb?

                                          Avocații.

     Avocatul a fost inventat de Diavol pentru a se opune legilor firii și Credinței. Nu există avocat cu conștiință și dacă există el este excepția care întăreșete regula. Când vi și pledezi pentru nevinovăția hoților, criminalilor și deviaților mintal, știind și ascunzând adevărul contra cost, nu se poate spune că trăiești în gânduri curate. Normal aceste jigodii pofticioase la ochiul diavolului adică la bani ar trebui eliminate din viața publică. Paraziți de milioane, fără frică de Dumnezeu care fac sperjur în scopuri inumane. Să luăm un infractor. Face o greșeală voită sau nevoită. Cînd omoară, violează , tâlhărește, fură, deci când se comportă animalic are lângă el un avocat care să-l sfătuiască? Și atunci de unde pleiada de avocați care să scuze criminalitatea? 

      Mă aștept ca magistrații care vor fi chemați să dea seamă, conform arhivei S.I.P.A. să vină la interogatoriu cu avocați. Adică cei care au împărțit dreptatea strâmb, prin corupție și pofte anormale, în totală cunoștință de cauză au nevoie de un apărător care să mintă în locul lor. Una este să aperi un sărac, un analfabet care din neștiință și întâmplare ghinionistă a săvârșit o faptă reprobabilă și alta să vi cu scut de aur în fața bogătașilor criminali. Banul nu trebuie să stea în cuiul balanței Justiției! Nici ca ort pe ochii Dreptății.

     Am scris acest comentariu intrigat de glasul strident al unei avocate care face garagață pe toate televiziunile ca o cioară în apărarea celor mai mari infractori. Pun pariu că e nu virgiă ci frigidă și nu poate avea sentimente umane. o mașinărie de bani și prostie acceptată la moara depravării umane. N-am remarcat-o la ultimul Marș pentru diversitate și destrăbălare umană,dar nu bag mâna în foc că nu era e acolo. Să fi avocatul unui călugăr, ierarh, arhiepiscop ieșit dincanoane și legea creștină și să-i aperi viscerele puturoase e o faptă.

                                   Noaptea muzeelor.

Sincer să fiu prefer viața în natură,

Fosile din muzee dau spor de-nvățătură.

Ce fiară împăiată, ce oase pe măsură,

Stârnesc emoții clare cînd fricile te fură?

Dar în muzeu se află simboluiri de mirare,

Obiecte milenare și arte seculare.

Ele ridică omul și geniul lui spre zare.

Eigma vine-n unde, pricepe fiecare,

Ce-au făurit strămoșii ca noi să stăm fiinnțe,

În simțurile vieții legate de științe.

Câți dintre cei ce cască au cele cunoștințe

Ca să priceapă sensul acelei conștiințe

Ce preaexultă gândul spre ce-i Dumnezeiesc.

Și câți din fariseii trăirii ce-o trăiesc,

Au timp de cugetare spre visul pământesc?

Cei mulți din aer, hrană și din pomană cresc.

 

 

                                  Partida națională.

     Care din politicienii momentului pot face diferența între ”Partida” lui Caragiale și Partidul lui Kogălniceanu. Cine poate face diferența între ”naționalist” și național?  Niște analfabeți politici, filozofic și istoric, rămași cu mintea la clasa a VII-a vor să înființeze un partid naționalist. Dacă îi iei la scuturat pică numai pleavă și din cap și din picioare.

     Partidele naționaliste care au avut succes în Istorie au fost doar partidele fasciste. Și la noi, Garda de fier. Acestea au ca miez de propagandă puitatea rasei predominante. Partiele comuniste au fost în general naționale suportând ascendența la putere a tuturor naționalităților, mai mult sau mai puțin patriote, cu inserții străine la cel mai înalt nivel. Cine știe ceva istorie poate să constate că 96% din C.C. al P.C.U.S. erau evrei și kazari ieșiți din vîrful comunităților rusești. La noi P.C.R. era condus în 1944-1946 de evrei, bulgari, unguri, lipoveni, polonezi, o adevărată Interțională Socialistă care se dădea exponenta națiunii române. Nu pot da acum miile de exemple începând cu Vasile Luca, Ana Pauker, Valter Roman și multe personalități cu ov la urmă. Fenomenul s-a repetat în 1989, la Lovitura de stat când smântâna națiunii române o constituiau naționalătățile conlocuitoare care au știut să lustruiască cozile de topor de esențî autohtonă. Aăpoi o nouă invazie sovieto- semită, izrlaeliană și arabă sub oblăduirea regimului Iliescu.

      Deci ca să fondezi un partid naționalist trebuie să fi un Iorga, un Eminescu, un Dobrogeanu Gherea, un Lucrețiu Pătășcanu, un Brătianu etc. V-am amețit?  Un nou partid naționalist trebuie să fie în primul rând european în sensul de a impune valoarea morală a poporului român în Europa. Lucru greu de atins cu conducători vagabonzi și fără carte.

                         Legea compensației.

          Legea compensației este legea de care se leagă speranțele ateilor pentru a înlocui spaima Proniei Cerești stăpânită de Dumnezeii Omenirii. Este o lege esențială a vieții pe Pământ, atemporală, în baza căreie Natura așeză lucrurile, pedepsind răul cu rău și binele cu bine. Sunt milioane de exemple atît în regnul animal cât și în specia umană care sunt nebăgate în seamă de cei care se cred mai presusu de lege sau de poruncile divine. De ce au dispărut dinozaurii? Pentru că devorau și secau Planeta. De ce sunt oamenii în prag de Apocalipsă? Pentru că repetă pericolul dispariției vieții pe Pământ. 

            Vedem zilnic neoameni care-și primesc tainul de dreptate pentru jaf, hoție, crimă și sperjur mai devreme sau mai târziu. Cîteoadată blestemul se transmite la urmași. Copii de bani gata sfârțind ăn bolizii lor de lux sau în destrăbălări nesimțite pe baza criminalității părinților. 

           În perioada 1990-2004, în România satrapii funcțiilor politice și de demnitate publică au uitat de Legea compensației, premărind libertatea bunului plac. Politruci de impostură, securiști cu sechele criminale comuniste, magistrați cu dreptul la discreție și slugile lor, ajunse în scurt tim interlopi, au crezut că Dumnezeu nu vede și toată lumea e a lor. Și-au făcut legi pentru jaf și interacțiune mafiotă, s-au sprijinit unii pe alții pentru împărțirea cașcavalului. Avuția poporului român adunată cu sudoare și lipsuri inimaginabile în anii comunismulu. Și acum mai cred că era dreptzul lor de a devaliza, de a se îmboșății și a-și bate joc de cei slabi și mai ales cinstiți. Au crezut că pe ei nu-i atinge nimic și acum suferă prin pușcării cu mare jelanie pe bolilile și bătrânețea lor și-și îngroapă fără număr, beizadelele drogate potrivit Legii Compensației.

                             Mă voi sui.

Mă sui sihastru-n vârf de munte

În grota umbrei cu destine,

Ca murnurând în rugi mărunte

Să iert ce moare și ce vine,

În glasul bietelor jivine.

Vor urla lupii-n Lună plină

Și bufnițe vor da descântec.

În liniștea din zori, deplină,

Să dea privighetori în cântec. 

Un tril simfonic de descântec.

Să trag de oase obosite,

Când Soare urcă spre zenit

Și ciocârlii neobosite

Adastă razelor venit 

Cu Doina lor spre infinit.

Vecernia să-mi curme plânsul

Destrăbălărilor umane 

În ziua-ntoarsă de la Dânsul

De ochiul celui purtând coarne

Și seara de beștelit canoane.

                        Atac cibernetic pe toate fronturile.

          Și nu e firesc? Și nu e normal ca Inteligența Lumii să se simtă frustată de mulțimea de gloabe bogate, care n-au trecut pe la școală și se desfrânează în bogății inimaginabile la nivelul unui om cu carte. Secolul al XX-lea a fost stăpânit de pofte colonialiste, de războaie la dispoziția Finanței Mondiale și Complexului Militar Industrial. Secolul al XXI-lea va culmina pe la mijlocul său cu victoria celor ce stăpânesc inteligența într-un război neconvențional. Va urma apoi așezarea Omenirii pe trepte de știință pricepere, escrocherie nativă și prostie. Terra nu poate duce la infinit nemernicia populațiilor cu inteligență subliminare. Ultimele bufeuri politice care au ridicat la rang de conducător indivizi sclerozați sau iinepți în gîndire umană sentimentală i-au ațățat pe hakeri. Cei care susțin viața planetei prin cunoștințe și deprinderi la care beizadelele nici nu visează trăiesc la limita decenței. Destrăbălarea și risipa, secarea planetei de resurse aparțin mafiilor pline de indivizi needucați. Criminali cu sânge rece fie prin arme de foc fie prin înfometarea și otrăvirea celor născuți fără noroc. 

         Deocamdată hakerii, după lozinca: Hekeri din toate țările, uniți-vă”, au probat posibilitatea unei revoluții sociale. Peste zece ani ei vor stăpânii Planeta.  

                Ce poți să faci?

Ce poți să faci când colcăie prostia,

În jurul tău ca mormolocii-n baltă?

Te sui la Cer, te urcă nebunia,

 În zbor de vers în volta cea înaltă.

Când între semeni nu-i asemănare

 Și omul-animal dictează lege

Cel pus de Dumnezeu su lumânare

E blestemat că Lumea n-o-nțelege.

Prea mult s-a disipat în cuget morbul, 

Prea mulți la țâță se imtind cu botiul

Când laptele de caș îl prinde corbul

Și puii vulpei vor pierii-ntrutotul.

                       Ochiul Verii.

Ochiul Verii ne sfideză cu priviri fierbinși sau reci,

Puful plopilor se ninge ca zăpada pe poteci.

Alergii și alte mofturi, ne separă de natură,

Oamenii bat trotuare și în sinea lor înjură. 

Ce concert de glas de păsări, ce deschidere spre zare? 

Doar pikamerul în pietre și o ciudă-n ficare.

Banul numără destine, egoismul ne petrece

Și așa, pe nesimțite viața noastră cldă, rece

S-a desprins de blândul Soare, de iubire pentru Ra.

Omul macină doar ură, în bicisnicia sa.

Doar poeții caută cerul și artriști în nebunie,

Vulgul minților înguste e cu Dracu-n cununie.

                                    Dumnezeu a zis!

         După ce l-a făcut pe om, genetic, urmând lanțul trofic al evoluției vieții, incidental sau din lut a spus:”înmulțiți-vă și stăpâniți Pământul. I-a luat lui Adam o coastă și a creat-o pe Eva ca vorbele Lui să se adeverească. În nici-o carte veche, Biblie, Coran, în relogiile asiatice nu se spune că oamenii se pot înmulți altfel decât natural prin împerechere bărbat - femeie. Ce va fi în viitor cu omul siliconat sau ciborgii deocamdată ne depășește. 

        Normal și de bun simț C.N.A. ar trebui să sancționeze televiziunile care insistă cu discuții ”așazis” educaționale despre drepturile justiționale sau morale ale deviaților sexuali. Fiecare poate face ce vrea în peștera lui dar să rămână aolo nu să răspândească porcăriile lor ca model de existență. Dumnezeu nu a is să ne înmulțim în palmă sau în alte găuri de diferite mărimi sau temperaturi pentru că acest lucru face parte din absurditățile existenței animalelor și chiar plantelor. Aste curios de ce Thora și Tlmudul, cărțile de existență spirituală a ”poporului ales” nu permite nici măcar atingerea acestui subiect. Dacă iudeo-masonii ar conduce Lumea cu adevărat blasfemia le-ar aparține. Dar forțele răului izbucnesc din ochiul Dracului adică din forța banului. Banii spurcă nu numai popoarele inculte, sărace dar și popoare evaluate prin acțiuni interlope de profit imediat.  Sunt sigur că banii au inventat drepturile omului  care nu e OM pentru profitul criminalilor care conduc Omenirea. S-a ajuns ca drepturile infractorilor, pușcăriașilor, nebunilor, bolnavilor incurabili, devianților religioși și homosexalilor să primeze enorm în fața drepturilor oamenilor obișnuiți. De ce? Din profitul adus îmbogățiților mocirloși ieșiți din Talpa Iadului. Mă aștept ca punând banii la bătaie, acei ciraci să mă jupoaie. Dar și jupuit vreau să ajung în Rai. 

              Hora șefilor lumii.

      Hop, hop! Putin joacă șah, Obama juca table, chinezii joacă ceva cu rondele, Trump joacă teatru absurd. Dintre toți, rușii au pus accent pe inteligența genială, pe I.T. Are și oameni de educație și responsabilitate patriotică. Putin n-a fabricat în corupție politică superbombe și armamente de reclamă. De doi ani conduce Lumea cu mintea, ajungând să-și pună vasali la conducerea țărilor puternice. Ămi garantează cineva că Macron n-a fost jucat de la Moscova? Singurii care puteau frâna avântul hakerilor lui Putin erau ai noștri. Dar i-am vândut ca mercenari insistînd în stingerea sentimentelor lor naționale. 

      Și până la urmă Lumea trebuie condusă de o forță mondială care să facă față apropiatei Apocalipse. Circul și pâinea distribuite populațiilor nalfabete din Occident, inclusiv S.U.A. și Canada pute a Decăderea Imperiulyui Roman. Praful s-a les de jefuitorii lumii, care au uitat să mai construiască cu mușchii și cu mintea. Ce-a urmat? Aproape un secol de misticim, sărăcie, mizerie umană și boli devoratoare. 

         Când conducătorii Planetei trăiesc clipa, în belșug și destrăbălare, la îndemâna Finanțelor mondiale și Complexelor militare internaționale și în țările sărace se moare de foame, viitorul se apropie de previziunile Sf. Ioan. 

        Curios este că o țară mijlocie ca România a căzut în malaxorul poftelor Marilor Puteri, având un potențial natural și uman peste medie datorită politrucilor numiți de Cercuri oculte.

                            Vizită de cutoazie?
     Orice țăran sau cioban mioritic cu glagorie, adică cu gândire strămoșeacă se întreabă: ”Ce mai vor ăștia de la noi?” Adrian Năstase, invitat de onoare la sindrofie, le-a dat petrolul cu zăcăminte cu tot, le-a dat electricitatea, gazul, apa și telefonia. Țiganul și-a făcut din cort zece case și averi. și noi am devenit servi la bumbul numit Bruxeles, adică centrul de acțiune a mafiei ploitice Europene cu internaționalele lui. Ce s-a mai descoperit în România? Aur. diamante, uraniu, balegă productivă de ne vizitează după două zile de la Ziua Europei o asemenea personilitate care ne-a lins rănile într-un mod înduioșător.

      Sunt singur că Europa nu contează pe flăcăii noștri ca(pauză) carne de tun pentru că tinerii noștrii apți de luptă, cam 4 milioane slugăresc la negru prin arealul Stelei viselor noastre. E bine și așa pentru că ei asigură jumătate di P:I.B.-ul României. U.E. ne-a dat praful de pe tobă birocratic vorbin și nici nu s-a strofocat să ne ajute în accesarea fondurilor, având la îndemână o codiță de topor P.S.D.-istă care se fardează la oglindă, Păi orice fonduri venite la noi întrerupe jaful baronilor locali în frunte cu regele lor Dragnea, Chiar așa la nevolnica întâlnire de azi au stat în capul mesei antieuropeanu Tăriceanu și rusofilul Dragnea. Ce delectare pentru Junker! dar vă spun eu acest frecățel de politică mafiotă europeaană nu prea se simte la gaze. 

     Și vorba lui Tănase. Și cu asta ce-am făcut?

                           Poate.

Și bogații sărăcesc și devin apoi milogi,

Cerând ajutor la plebe, chiar la ciungi și la ologi,

Au venit infatuații-n cumetrie c-un sărac

Să și-l facă frate-n pungă, Au ajuns la fund de sac.

Baba Vanda nu-i româncă, noi am fost izvor de mit

Și avem speranță lungă să fim ce am devenit.

Frate, frte-n conjunctură, însă brânza e pe bani,

M-ai furat din bătătură an de an atâția ani,

Punând cozi pe la secure din strini și din jnapani.

Lemnele bătute-n muche n-au crescut între copaci

Ce i-am moștenit ăn moarte de la vechii noștri daci.

Am primit seqvoia, ulmul, lemn din bradul teuton

Ca să radem cu securea chiar și iarba în ”bon-ton.

Ce i-a apucat fârtate ca din nou să ne adaste?

Nu mai au în blid bucate și râvnesc la ale noatre?

Când ne-am plâns de sărăcie, nefiind nicicând săraci,

Ei au râs în năsălie, frații noștri dintre draci.

                         Țara arde și baba se piaptănă!

     Puturoșii și inculții aleși ai neamului nu mai au job. Ce să facă? Doar n-or pune burta pe carte să revigoreze legislația aproape ineptă în toate domeniile, făcută de 28 de ani după ueche și interese mafiote. Nu se investește nimic, nu se construiește nimic, nu sunt vaccinuri și medicamente, învățământul se scufundă în alfabetism funcțional, satele sunt luate de viituri și alunecări de teren și în Parlament se pierde vremea cu furturile electorale din 2009 la care au participat toate partidele și gorilele lor interlope, structuri de stat. Funcționari arondați unei familii politice, judecători numiți ăn birourile electorale, polișiști au făcut lobiu pretențiilor lor de bunăstare după cum i-a dus capul și jutămintele de credință fașă de nași. 

     De ce se pierde vremea cu o asemeneea prostie? Pentru că țara stgnează sau respiră prin paiele sau tuburile, sau tunelurile economiei negre sau gri și aleșii noștri nu au nici chef nici timp să ne scoată deasupra bălții. Spre exemplu se demonstrează că prostănacul trebuia să fie președinte, deși furtul generalizat la vot a fost simțit de toată populația ca fiind lucrătura P.S.D. Nu s-a putut fura masiv în diaspora. Și? Reluăm istoria și deciziile politice din 2009? Nu tiu nici ce vrea cu acestă tărășenie Traian Băsescu. După ce te-ai făcut de căcat cu propunerile la Legea grațierii și ți-ai dat arama pe fașă ca bătrânel semi senil și anchiunos în egoism parental, speri nea Traiane să mai revi ca lider în politică. Exclus. Ești o fosilă comunistă care cameleonic te-ai luptat cu morile de vânt cu sabia de lemn a lui Sancho Pancha. Fă un gest umanitar și lasă celelalte fosile din parlament să doarmă în liniște. Că dacă nu le curge le pică! Și în vis.

                        Din pierdutele...

Din pierdutele iubiri a rămas dezamăgirea,

Să faci cuib între trăiri să te pierzi apoi cu firea.

Bate inima bum,bum aspirând la o idilă

Ce dispare ca un fum în trădare de copilă. 

Te cuplezi prin legământ pentru lungul șir al vieții

Șchiopătezi dintr-un cuvânt, mercurialului pieții.

Dragostea din tinerețe era har de sărăcie,

Când vin bani din sfere crețe, din noroc și din prostie,

Doamna vrea confort de vază caută alte baldachinuri.

Caaută aurul pe rază, lasă pe credul în chinuri.

Nici bărbatul plin de bani nu mai crede în credință,

Prospătură-n doi trei ani, o plătește din dorință.

Ne-am întors, sălbăticie, în Comuna Primitivă

Când cuplarea, nu se știe de mai cade-n recidivă.

                          Marea corupție.

    O gogoriță mediatică din care se câștigă averi. Este o trântă între îmbogății peste noapte, în tranziția trăznită de la comunism la ”nu știu ca”. E bine că nu e un război cu victime. Deocamdată stagnăm într-o groacă mafioto politică și interlopă în care nu s-a vărsat sodă caustică.Chilipirul din aceste vânzoleli de luptă pro și anti corupție bagă bani în buzunarele asistenților la construcția capitalistă europeană. Perdanți sunt oamenii cumsecade, care nu cer mai mult decât li se cuvine și care prin munca lor și copiii lor susțin încă existența Statului Român. 

     Statul nostru este arondat indiferent de voința poporului, unui sistem de decizie politică pe cumetrii și unui sistem de lege și forță sinuos adaptat la profitul personal. În acest context trebuie excluse ideea simțului patriotic, a dragostei de țară și popor, de prezumție pentru un viitor secular al acestei națiuni și prosperitatea ei. Egoismul, mințile goale de morală și bun simț fac statute interesante de personaje imune uman, care folosesc simțurile de la gât în jos pentru integrare socială. Urcă o treaptă și o distruge pe cea care tocmai a călcat. 

         Corupția are la bază furtul, rapacitatea și agresiunea animalică. Arăta-ți-mi și mie un mic demnitar care nu ia șpagă. Polițistul închide ochii și stă cu palma deschisă în dos. Procurorul alege spețele după ceea ce-i pică și dă NUP sau dă drumul la dosar dacă nu pică nimic. Judecătorul combină pretențiile infractorilor și avocaților lor în funcție de pretențiile beizadelelor lor. Oricât de mare ar fi venitul justițiarilot, cel legal, al factorilor de forță și ordine, gâdilă pofta de surplus.

         Situația este endemică în toate țările Lumii. Dar la noi se manifestă accentuat ca țară marginală, ca societate periferică. tarele disconfortului de tip Harlem.

                       Turism pe litoralul românesc.

       De la București, de pe trotuare, din cluburi și din mașinile bengoase se vede altfel turismul pe litoral. A pus piciorul pe dale și faleze vreo-unul din mâncătorii de vorbe ca să vadă ce și cum? Hoteluri, lacuri și plaje în paragină în urma politicii de până acum a guvernelor de politruci posedați de deviza totul pentru mine.

         În noaptea minții nu te-ai fi așteptat ca  în Neptun, vilele Complexului prezidențial să se înnece în arbuști și buruiană, să cadă tencuiale de pe ele. Au fost acaparate, cu bani puțini sau pe degeaba de reprezentanții mafiei postrevoluționare nomenclaturist-securistă, îmbătrâniți, care nu mai fac față cheltuielilor de întreținere a unui ambiant provocator. Hălci întregi din suprafața de plajă cu hoteluri sau vile au intrat în posesia unor potentați locali pe care nu-i duce mintea la frumos și atractiv ci doar la gheșeft. 

         Și dacă, totuși apar investitori români sau străini care încearcă să dea față Litoralului, apar și cârcotașii sistemului urmașilor lui Ceaușescu și Iliescu nemulțumiți de prefacerile pozitive. Un om deosebit, un investitor român a adus Stațiunea Venus la standarde occidentale renovând hoteluri, băile mezotermale și plajele pe care le-a putut cumpăra , un paradis. Vechii comuniști, reprezentanții vechii clase muncitoare îl înjură și drăcuiesc. Omul, din punct de vedere muncitoresc asigură 2000 de locuri de muncă foarte bine plătite, dar mucegaiul P.S.D.-ist nu-l poate băga în seamă nici mediatic nici propagandistic nefiind fin al lui Dragnea.

                          Un ”postac” sărac.

         Fac parte din miile de știutori de carte și bun simț care exprimă pe Internet judecăți, cugetăeri și sfaturi pentru alfabeții funcționali, adică cei ce înțeleg ce citesc și percep prăpastia dontre minciună și adevăr. Ca postac neautorizat, adică neplătit, nici de-a dreapta nici de-a stânga mă confrunt și eu cu obstruția sistemelor. Sistemul mult blamat al puterii absconse și sistemul politic al puterii la vedere. Dezvălui adevăruri logice de dreptate, justiție și bun simț, te bruiază forțoșii. Nu ețti de acord cu mafia politiă, o armată de trepăduși se pun pe treabă pentru a-ți face viața grea și a-ți trage atenția. Încă n-am depistat care din sisteme este mai prolific dar mă confrunt mereu cu ștergerea postării în timpul exprimării, cu defecțiuni inventate la firul de internet sau la tăierea nejustificată a curentului electric. 

        Cea mai periculoasă este armata neocomunistă formată din decidenți locali, fucționarii obedienți acestora cu tentacule inclusiv în justiție și gobitocii care fac orice să te facă să stai ăn banca ta. Dar dacă toți ar sta în banca lor ne întoarcem în istorie în Evul Mediu. Dacă toți ar fi săraci cu duhul cine ar mai împlini cele zece porunci? Probabil deontologii și formatorii de opinie care fac bulbuci pe la televiziuni, merei aceeași care mestecă vorbe cu iz de budă, contra cost, pe linia impusă de patroni. Îi vesi astăzi, exuberanți, volubili, gesticulând de mama focului și mâine luat de procuratură pentru jaf, furt sau corupție. Mitică Dragomir este un exemplu dar câți din cei ce au mâncat bicuiți pe la televiziunile de casă nu sunt la puțcărie. Și mai urmează! De-aia nu se uită omul procupat de viață la televiziunile de știri.