Mai sunt bani de jecmănit politic?

      Asistăm, cei care mai avem un pic de carte, de cultură civică și politică la o mizerie publicistică demnă de o Agoră în care se suie la tribună și sclavii și șchiopii și chiorii.

      Pedanți politici, de cultură incertă, dar cu școala vieții apar pe micile ecrane, lideri de opinie, cu pofte politice și de înavuțire inadecvate. Țesătorul de stambă mafiotă, Vasile Blaga, cu un picior în pușcărie, mai vrea, pe ultima sută de metri din maratonul jafului național, o gură de oxigen, un nou guvern clientelar. Au sărăcit și P.D.L.-iștii  și P.N.L.-iștii și simt nevoia de material în venele politice.

      Sub umbrela unui președinte bocnă de inconștiență, se fac și desfac partide, guverne, cu aceiași actori plini de bubele șpăgii. Un timp de răgaz pentru haiducii P.S.D. pentru a pune deoparte bani albi pentru zile negre. Deștepților ați votat, și eu, haosul național și de suveranitate. Ați votat un președinte plătit de ruși și antena lor Voiculescu, acceptat de americani care vor să scape de noi, ca un popor indisciplinat și care ne va băga în toate mizeriile intuite de Dan Mihalache, un chel fără conștiință.

     Mă bucură acostarea juridică a Elenei Udrea, această jigodie feminină oportunistă, care s-a măritat cu un interlop pentru a simți puterea. Ea ne-a lăsat fără un președinte adevărat. L-a substituit prin manevre obscure și duplicitare pe Cristian Diaconescu, monument de simțire națională cultă.

     Domnule Băsescu, mai lacrimi de iubire pentru țară? nu te dor genunchii pe care ți-ai ținut pupila?

              Ce-ți pasă...

Ce-ți pasă ție chip cioplit

Din humă moale sau din piatră,

C-am zămislit și am trăit

O dragoste adevărată?

Ce-ți pasă ție stâlp de lemn

Fără  un duh în încrustare,

Că am avut un sfânt îndemn

Spre dor adânc de cumpătare?

Ce-ți pasă ție trup hain

Cu inima ascunsă-n oase

C-am dat cu bir al meu tain,

Dorințelor nesățioase?

Când am secat într-un izvor

Și-apoi s-a micșorat pârâul,

Te-ai dus spre râul roditor

Cu-aluviuni purtând desfrâul.

 

ane,

                Se fac ultimele cărți.

  Cu un președinte de paie, exponent al loviturii de stat din 2012, înconjurat de agenți ruși, clasa politică, adică mafia politică trans-partinică, face ceva pe voturile și voința popoului din 16 noiembrie 2014. Voința celor cu carte și treji. Restul iobagilor rânjesc la soarele mincinos al baronilor.

  Au trecut două luni de la ungerea sasului la Cotroceni și țara este tot pe mâna P.S.D.-ului lui Ponta. E vizibilă o recrudescență a clasei devoratoare. Suntem în prag de dezastru social-economic. Serviciile secrete sunt în degringoladă, Curtea Constituțională ia din ce în ce mai multe decizii politice partizane, Asociația magistraților, cu mulți membri mânjiți, presează pe C.S.M. și Ministerul public în concordanță cu cerințele oligarhilor autohtoni sau de aiurea. Parcă se așteaptă ajungerea lui Putin la Prut și trecerea acestuia, se visează la haosul interlop post-sovietic în care fiecare fură, omoară și trafichează ființe, arme și droguri după putință.

  U.E. doarme, Unchiul Sam cască, Societatea civilă, sindicatele, se gudură pe lângă mai marii zilei, mass-media e arhiplină de lingăi fără pic de conștiință, analfabeți și libidinoși, Facebook-ul se încinge de pomană.

   Români, vă așteaptă o Primăvară a trădării naționale, începutul morții acestui popor!

                   Sălbatice nopți...

Sălbatice nopți la malul mării,

Neguri profunde se duc depărtării,

Valuri cu spumă se suie pe stâncă,

Curg înapoi pe-o dâră adâncă,

Granit șlefuit cu luciu de ape,

Dă străluciri privirii de-aproape.

Mă simt schingiuit de vântul năvalnic,

Cu șuier în vocea pelticului crainic,

Un cânt în surdină, afon în răsunet,

Bătut între tobe cu-a valului tunet.

Tenebrele nopții lipsită de Lună,

Cuprind doar un petec de lume nebună.

            Îi cunoaștem noi pe greci?

   Grecia, o țărișoară insulară la răscruce de vânturi, a fost din antichitate o națiune răsfățată, o beizadea a marilor imperii. După șervețelul Stalin- Churchill, Grecia revenea cu 50% sub influența celor două lagăre. cu un început comunist după război, a trecut sub influența Occidentului în  anii 50. A fost primită în toate organismele occidentale grație poziției sale strategice și nu performanțelor economice. Țară săracă, fără resurse, axată pe turism și pescuit, Grecia are suprafața și populația cât jumătate din România.

   Ce nu văd analiștii noștri prea plecați cu sorcova sau a numitor interese este faptul că în ultima criză economică, România a fost obligată să strângă cureaua pe socoteala săracilor iar Grecia subvenționată masiv. Noi plăteam impozite peste impozite, co o economie incomparabilă cu a grecilor și am fost ajutați de Europa cu 17 miliarde de euro. Grecii, până acum cu 1100 de miliarde de euro. Păi, trai neneacă!

   Nu grecii trebuie dați afară sin U.E. ci noi ar trebui să ne scuturăm de statul de semicolonie!

                  Nu căutați în stele...

Nu căutați în stele destinele piedute,

Că pe Pământul reavăn prostia e virtute.

Ne spune chiar Alesul că cel sărac cu duhul,

Va moșteni ferice prezentul și văzduhul.

Mănâncă-ți rădăcina și nu căta merinde,

În cratițe de aur, averea nu te prinde,

Nici carnea perpelită pe-Înaltele grătare,

Prostia compensează și foamea în uitare.

Te uită cu uimire la cei deștepți cum fură

Și-așteaptă de la dânșii, pomană, mură-n gură!

                             O nouă unire macabră!

       S-a reunit în cuget și simțiri U.S.L. La Iași, mini capitală de corupție politico-administrativă. Nu mă mai ține nici fierea nici ficatul și simt o senzație de inconfort digestiv. Vezi revigorarea puterii mafiei politice peste capul poporului care a votat în noiembrie. Nici în vechile despotisme feudale nu s-ar fi postat atâta dispreț față de iobăgime. Bătaie de joc! Dregătorii și-au dat mâna cu Încoronatul și continuă, continuă să spolieze acest popor.

      Mulți naivi se întreabă de ce reprezentanți politici de macă nu se dau la fund după ce au fost dovediți ca hoți, escroci și impostori. Este efectul horei mafiote și antiromânești a satrapilor vânzători de țară. Să ne amintim primăvara și vara anului 2012. S-au umplut buzunare de parlamentari cu ruble și promisiuni Voiculesciene pentru a da o lovitură de stat cu distrugerea Statului de Drept și luarea căii Asiatice. Sunt legați unii de alții ia dacă se află ce trădători de țară au fost, dezastrul este devastator.

                       Grebla lui Dumnezeu.

Divina greblă ne adună, în zori, puzderia de stele,

Sunt multe stinse între hăuri dar noi ne mai uităm la ele.

De-un sfert de veac am pus prin voturi pe frontispiciile rușinii,

Aleșii neamului prostimii, furi, nesimțiții și hainii.

S-au încuscrit cu țigănimea făcând averi deopotivă,

Călcând adesea pe cadavre, pe sărăcimea în derivă.

Noi căutam a vrerii stimă, priveam spre ei cu așteptare

Și cu invidia firească cum bagă aur în hambare.

Dă doamne grebla fericirii și-i mai adună dinte noi,

Că de te lași pe seama noastră, ți se închină numai boi.

                            Naivitate

       Niște „naivi” din gașca Iliescu au pus botul la urletele opoziției care cerea înapoierea pământului țăranilor cooperativizați de comuniști. Unii plecați din țară, alții pe Lumea Cealaltă, alții proști și analfabeți. prilej de jaf autentic. Furt pe față. Legea 12/1991 era un fel de Dictat de pe vremea lui Papură Vodă, atât de găunoasă că numai cei pinteni la poftiri și gândire au pus mâna pe pământ. Cam jumătate pe pământul altora. În Ardeal, unde exista cadastru de pe vremea Austro-Ungariei, lucrurile au fost mai simple. Se puteau însuși terenurile care n-au fost revendicate de moștenitori și pământurile sașilor plecați în Germania. În Regat jaful a fost omniprezent.

      Naivii de primari ajutați de naivii de notari abia puși pe șine și de naivii de judecători dornici de chilipiruri și-au tras cu membrii comisiilor de retrocedare, unii inexistenți, cele mai bune pământuri. Cei veniți pe valurile comunismului peste autohtoni, au reușit să pună mâna pe suprafețe mănoase, cu care nu aveau nici o legătură de moștenire. Proștii au primit pământ în teren arid sau mlaștini. Fermierii de azi sunt, în mare majoritate hoții de ieri.

     Lovitura de grație a venit cu legea țărănistă, legea 1/1998, Legea Lupu, care a adus în posibile retrocedări, pământurile și pădurile vechilor boieri, oale și ulcele. Cu ajutorul Administrației Locale, a Judecătoriilor corupte, au apărut ca ciupercile după ploaie moștenitori de rangul șapte. Hai să luăm că e de luat!

       Singura soluție e o renaționalizare a terenurilor agricole sau forestiere, cu excepția celor sigur dovedite de băștinașii adevărați. Cei care și-au vândut proprietățile nu sunt nici ei țărani adevărați.

                     Ne piere neamul.

Ne piere neamul românesc, se stinge în orașe,

Între dezmăț și bunul trai nu mai e loc de moașe.

Ni se răresc în bătături și scâncete de punci

Și chiote de flăcăiași  veniți de pe la munci,

Nu mai avem ecou de viță din strămoșești porunci.

Nu punem preț pe puradei, la margine de lume,

Săi facem spor de datini noi, mai oacheși dar cu nume.

Trăim doar clipa de plăceri în egoism de sânge,

Peste decenii n-om avea de unde ne mai strânge

Și nici urmași de vreme rea și cine ne va plânge?

                              Partide

      Întrebare: cum poate sta în fața națiunii și să vorbească națiunii un neica Nimeni ca Victor Ponta? Cine se mai uită în gura lui? Ce face în acest timp cealaltă nulitate politică de la Cotroceni?

      Ambii sunt emanația unor partide politice. Partidele sun jocuri sportive, de afaceri, de vânătoare, de adunătură. În franceză ”le parti” vine de la a pleca pe un drum sau aiurea și de la a divide mulțimi sau a împărți prada. În dicționarul ”littre” un partid politic are oameni devotați care combat detașat și cu convingerile partidului, în anvergură nedisimulată, părerile injuste ale adversarilor. Dar ce e just? Când facem o adunătură de cumetrie pentru a spolia poporul, când ne adunăm într-un partid ca să trăim mai bine, noi și familia noastră, sau când ne adunăm într-un partid să-i ajutăm și pe cei din jurul nostru pentru a trăi decent?

       Deci partidul politic, ca și orice religie majoritară sau sectantă, trebuie să adune adepți, să postească mulțimi care să cotizeze, de obicei în necunoștință de cauză spre așa zișii binefăcători. Pături sus puse de profitori, trăitori în opulență, care defilează cu meritele lor de-a converti conștiințe puerile pentru interesul lor. Jigodii umane goale în conștiință și simții, chiar dacă mai pun ceva diplome pe  neștiință și dispreț pe egoismul lor.

       Un partid politic trebuie să aibă un ideal, o ideologie, o doctrină și este necesar să fie susținut de membri săi prin cotizație directă. Cred deci plătesc, mă duc la Biserică, pin bani în cutia milei, cumpăr și aprind lumânări, plătesc pomeniri, botez, nuntă și înmomântare și Dumnezeu mă ajută. Cu ce mă ajută partidul meu când votez bandiți?

                       Ce-aveți voi cu Eminescu?

Ce-aveți voi cu Eminescu? Niște răi și niște fameni

Care-ați pus mereu căpăstrul conștiințelor de oameni.

Va-ți îmbogățit cu pofte furând de la cei săraci,

Ați vândut un Rai de țară, ați umplut ai voștri saci.

Nu dă bine la poporul scos în lume de poet,

Ca un venetic să-l plângă într-un bocet desuet.

N-ați citit din Eminescu, nici un rând și nici un vers,

Doar ați auzit de Dânsul, într-o poftă de pervers.

Ați luat cu japca dreptul la cultură și onoare

Și cu capul plin de pleavă vă dați legi de aburcare,

Peste sute de cadavre, să vă fie vouă bine,

N-aveți milă, n-aveți teamă și nici plagă de rușine.

După-atâția ani, poetul se răscoală în mormânt,

Văzând cozi de impostură stăpânind al său pământ.

                           Puține pietre pețioase.

Mă las de bârfa omenească știind că nu va fi mai bine.

Un deal, nisip și piatră seacă și doar o mână de rubine.

Aud molozul cum dospește, ori se usucă, ori se udă

Strângând în crăpături de soartă și nestemata cea mai nudă.

Puține pietre prețioase mai dă Pământul stos de sevă,

Puțini într-o mulțime-amorfă, mai moștenesc aceeași Evă.

În legile demult uitate se zbat și pier doar animale,

Mulțime de furnici umane rod trecerile anuale.

Cad secerate sub termite păduri și lunci primind betonul

Ce nu expiră oxigenul și nu produce-n mări planctonul.

Când va seca a vieții hrană, ce vom mai ducem spre copii?

Jertfirea lor pin sucombare în vârful dunelor pustii?

Dăm burții multă prețuire și bogățiilor la fel,

Trăim cu nesimțire clipa sperând în Marele Apel,

Când vor ieși din hău aleșii acelei Rânduieli Divine,

Că cei haini vor prinde Raiul și-n Iad e facerea de bine!

                                    Acord politic.

      S-a dat liber la acorduri. De clape, de coarde, de suflători, de percuție. Numai că în surdină. Țambalul are o nouă față de masă la Cotroceni, sau o batistă mai mare. Și vor fi tot mai multe și mai afone.

      S-a semnat Pactul pe apărare. Cine l-a semnat? Numai și numai acei politruci împotriva cărora au votat 65% din alegătorii acestui popor în 16 noiembrie, anul trecut. De Anul Nou, moș Iohanis a vărsat sacul cu vechituri, din nou acest popor amărât își primește porția de bătaie de joc. Câți din liderii de pe Facebook, au fost chemați să autentifice semnăturile Mafiei politice care tronează încă dezinvolt și în zeflemea la masa cu bucate alese și în jurul ciolanului. Și se aruncă mai abitir cu fripturi printre gratii.

        Filonul rațional al națiunii a votat schimbarea. Numai că limbricul schimbării nu vrea să iasă din mațul care l-a moșit. Este momentul unei noi primăveri. Aud refrenul lui Iancu. Sus române, sus.

                           Izmene pe călător.

      S-a semnat un Pact pe o nouă promisiune. De 25 de ani ni se oferă gogoși pentru viitor. Nu se pune problema dacă peste câțiva ani, va mai fi făină, drojdie, sare, zahăr și ulei. Până în 2017 se pot duce două războaie zonale sau mondiale. Punem deoparte loțiunile pentru viitoarea frecție a piciorului de lemn, la Paștele Cailor.

        Dacă la sfârșitul acestui an Rusia ajunge la gurile Dunării, anul viitor presează pe Prut iar în 2017 efectivele N.A.T.O vor refuza să moară pentru puturoșenia românilor? Nu vor mai exista nici măcar, cămări intime unde să folosim Pactul.

         Sistemul Apărării Naționale este sublim, necesar dar lipsește cu desăvârșire. A fost sabotat an cu an de politrucii șnapani ai vremurilor noi și de mediocritatea conducerii armatei, generali și ofițeri superiori oportuniști, lingăi la blidul îndestulător al jafului național pentru îmbogățirea mafioților.Cum vor sări în apărarea poporului aceste loaze cu grade, când ei visează doar la umplerea burții. Apropo! A fost înlocuit Șeful Statului Major General, un ofițer cu fibră cu un general rotund, transpirând grăsime pe fruntea fără arderi interioare de conștiință.

         Patria este a norodului și nu a tagmei jefuitorilor. Cum să apere tagma jefuitorilor Națiunea din care nu fac poarte decât prin lux și destrăbălare. Ei vor supraviețui în România, în Uniunea Europeană sau Euro-Asiatică.

         O armată cu mici adunături de mercenari, prost plătiți și post instruiți nu reprezintă voința națională a unui popor. Nu apără nimic. Armata unei țări, care vrea să fie Țară, trebuie să reprezinte 4-5% din populație ca nucleu activ pe timp de pace, o școală de educație patriotică și de maturizare a adolescenților. De ce nu avem și noi Gardă Națională? De ce risipim banii pe parazitismul social și nu pe statura națiunii?

                     Liniște și consens

Când dregătorii nu se ceată nu-i semn de bine în popor,

E clar că boierimea-i plină de acareturi și de zloți

Și Vodă va promite încă, destulă vreme pentru hoți,

Și pentru venetici de-aiurea, ținuți pe coadă de topor,

În care pumni de neputință va plânge masa de netoți?

E liniște în toată țara, doar voievozii mai cuvântă,

Armata lor de represalii pun botniță la orice nat,

Nici cocoșeii nu mai cântă, pe gard la margine de sat,

Nu-i răzvrătire, nu-i dorință, când sărăcia ne frământă,

În turmă dobitocul paște în uscătura de pe hat.

 

                   Marșul solidarității

     Marșul solidarității cu cine, cu ce? Cu niște minți delirante, îmbibate de alcool și droguri, ahtiate de bani, care își bat joc de ființa unor popoare așa zis ”inferioare” sau cu decăderea politică și economică a Occidentului?

                     Liderii defilează!

Își plimbă opulența-n frunte, sub ce stindard, cu ce lozincă?

Ce țin în mâini? Flori de-împăcare sau buruieni cu spini de râcă?

Ce vor să înfiereze oare, ce vor rosti cu vorbă bună,

Că Inchiziția-i sub cruce sau e Jihad sub semilună?

Și ce vor oferi mulțimii, speranța păcii, răzbunare,

Pieirea celor fără soartă, o oblojeală-n disperare?

Ce vor să apere anume, credința sau înjurătura,

Bălăcărirea de conștiințe sau crezul care șterge ura?

Țin mâinile împreunate pe carta unui drept divin,

Sau picură ipocrizie pe un grotesc plin de venin?

Își defilează interesul, de-a aduna din nou putere,

În țara lor neștiutoare, ca să sucombe vis și vrere.

                          Semeni vânt, culegi furtună!

     Moile de vorbe, ziare și televiziuni au măcinat aiurea în ultimele zile părei peste păreri, până s-a ales praful de tip 000 de mintea mai puțină, nu numai a celo care receptează dar și cei care divaghează judecăți din minți insuficiente. Oamenii grei ai științei și culturii românești, ori au tăcut, ori s-au exprimat scurt, cu logică și celeritate. În schimb o mulțime de nerozi, veșnic invitați la televiziuni făcând deliciul prostimii pe bani buni,pentru că fiecare pricepe ce poate. se creează opinii fără opinii. Fraților, pentru a răspândi cultură, trebuie să ai ce distribui. Dacă magazia e goală, ce pui pe tejghea? Dacă na-i terminat de citit ”Capa cu trei iezi”, nu te da mare că ai citit și ”Povestea porcului”. Vorbesc de islam, de fapt de islamism, cei care n-au citit un verset din Coran. La fel cu fac pe creștinii deși n-au văzut decât coperțile Bibliei.

     La începutul mileniului doi, cea mai intolerantă religie a fost creștinismul catolic. Viața omului a avut vre-o valoare pentru inchizitori? Se puteau face caricaturi în acea vreme? Musulmanii erau de o mie de ori mai toleranți.Să luăm Spania, cucerită de arabi, să luăm Țările Românești cucerite de turci. S-au masacrat și eliminat creștini?  Știe vreo unul din semidocții plătiți pentru a-și da cu părerea de ce albinele se sacrifică până la ultima, pentru a-și salva stupul, matca și viitorul, supraviețuirea? Au trecut pe lângă moarte pentru a-și salva semenii?

     Ciocu mic, adunătură de profitori!

                   Cimilitui

    Facebook-ul a schimbat România. Cei care au luat na, na, la funduleț în 16 noiembrie, se rățoiesc încă la rațiunea bunului simț. Marea conjurație anti- justiție a U.S.L. a ieșit din dușul rece al înfrângerii și scutură mai abitir din ciolane. Au crezut că pe rețelele de socializare s-au exprimat doar tinerii care se plictisesc repede și trec la ale lor. Nu, neică! În rețelele de socializare a pătruns și inteligența experimentată a senectuții. Anticorpii justițiari ai României devin tot mai puternici.

     Cum vă explicați proștilor că nici nu și-a terminat noul președinte, pledoaria pentru protecția corupților de super-puterea justiției și internetul s-a încins. În așa hal încât a treia judecătoare, suspectată de corupție și cumătră cu Mateuț, a clacat și ne-a ferit de un dezastru politic. Cum ar fi apărut scena în care, Dan Voiculescu, tronând la o masă mare, ar fi ordonat o nouă debarcare a lui Băsescu, de pe vaporul care nu mai există?

     Despre Franța condusă de frații lui Ponta et.co. numai de bine. Nu vor prinde niciodată teroriștii puși de ei să creeze vânzoleală socială, pentru a masca dezastrul economic în care se zbat. Până la urmă vor sacrifica doi neaveniți ca să-și acopere fapta. Nu am cunoștință de vreun luptător jihadist care să nu-și laude fapta în cinstea lui Allah și să fugă iepurește. Eroii sunt într-un club de noapte sărbătorind opulența trădării.

                          Comunicare

Când un bou împunge-o vacă, taurul păscând pe plai,

Toți sătenii dau năvală ca să vadă dacă-i bai.

Vin apoi și orășenii să filmeze făcătura, 

Dacă vaca stă-n picioare sau s-a dus naibii de-a dura.

Satul face adunare, cu primar și șef de post,

Să dea loc la o schimbare, fiindcă tauru-i cam prost.

Bârfele întind pelteaua, boul pierde crezământul,

Nu-l mai scapă de păcate, nici cerul și nici pământul.

Tot așa televizorul țipă, posturi peste posturi,

Analize și sinteze mătrășind aceste rosturi.

Zile, șiruri după zile, toți ciobanii pe asfalt

Își exprimă o părere, ba că bou-i prea înalt,

Ba că vaca-n lenevie a stat țintă la împuns.

Toate mințile cu vorbe caută boului răspuns.

                                Despre coarne.

          Democrația și constituția nu ne permit să avem capete încoronate. Nu putem pune coroană pe capul președintelui chiar dacă e pleșuv. În lipsa acestei podoabe capilare se pot implanta însă coarne. Am avut un președinte încornorat, un țap care a fost în fel și chip călărit de capele sistemului ticăloșit.

           În lipsa unei voințe naționale, clasa politică mafiotizată, societatea civilă paralizată și instituția prezidențială ne-a pus în postura de a alege un sac de cartofi în detrimentul unei coropișnițe. numai că barabulele au încolțit imediat și ne-am trezit cu un ren saxon, blând și docil, numai bun de călărit de marii paraziți ai acestei țări. Chiar și șobolanii din pușcării se agață de blana lui. Logic el a fost curtat și aburcat în hamuri de U.S.L. a lui Voiculescu, cu un scop anume. I s-a oferit un iatac călduț, în care să domnească somnolența rațiunii care se pare că e un munte pe o groază de grote necunoscute. Șo pe cultura generală domnule ren. Și Ceușescu citea cuvântări, dar cu sau fără patru clase înțelegea ce citea. O, profesore, profesore!

          După felul în care postul de televiziune antinațională Antena 3, primul ministru, noul P.N.L., pușcăriabilii trans-partinici, au lăudat discursul anti-justiție a sasului ortodox, cred că suntem pe ducă. După doi ani și jumătate, lovitura de stat din 2012 ajunge la rezultate palpabile. P.S.D.-ul cu acoliții lui la butoane și resurse, P.N.L.-ul salivează abundent la ciolan, numai că sunt tot aceiași care ne-au jefuit de 25 de ani. Clasa noii burghezii exploatatoare s-a consolidat, mână în mână cu aristocrația bisericească de toate cultele, se consolidează pe zi ce trece, în dauna prostimii votante. Doamne ferește de mai rău, a zis evreul!

                        Anti-vorbe!

        Eu nu mai cred în dreptatea oamenilor unși de Dumnezeu cu conștiință în dregătorii, când această conștiință trece pin burta și punga dregătorilor cu genă preponderent animalică.Sper să mă înșel, da vreau să-mi consemnez părerile înainte de impact.

           Prezența și cuvântarea citită de Claus Iohanis la ședința C.S.M., întocmită probabil de consilierul de suflet, Dan Mihalache, libidinosul aprig luptător împotriva statului de drept, maschează, în sens invers, reluarea cumetriei din 2012, între Iohanis,Voiculescu, Antonescu și Ponta, pentru sugrumarea justiției băsiste.

           Aștept verdictul în procesul Voiculescuu, ca să-mi cer scuze sau să mă consider din nou Mafaldă. Dacă ai rănit un urs, omoară-l, altfel te omoară el pe tine. Votul din 16 noiembrie a fost doar o frecție la piciorul de lemn al clasei politice.

                          Fără istorie

        Ce păcat că peste un secol, adică 100 de ani, sau peste două secole, nu va mai exista istorie pentru popoarele mici, care își vor pierde identitatea și mai ales limba. Deci ceea ce scriu eu acum nu va găsi cititor și nici comentator.

       De-a lungul istoriei poporului român, în diverse forme de organizare statală și mai ales în istoria modernă, cel mai mare act de trădare națională, ar fi considerat în vremurile viitoare, aderarea la U.E. Să explicăm:

           După explozia mămăligii în decembrie 1989, explozie la care Marile Puteri au contribuit cu destule ingrediente, occidentul ne-a lăsat de izbeliște pe mâna rușilor cu coada lor de topor, Iliescu. Cum în anii următori și rușii s-au confruntat cu lupte intestine, România a rămas în mâna nomenclaturii comuniste, care a început să treacă la capitalism prin creerea burgheziei  mafiote. A început însușirea rapace a avuției naționale fără lege și odine, în interes personal sau de gașcă, de cei cu sprijin politic. Averi imense au luat drumul paradisurilor fiscale, au fost îngropate în vile, terenuri, lacuri și păduri, în baza unor legi favorabile jafului, sub protecția unei justiții și administrații, profund corupte..

         Văzând potențialul de îmbogățire pe baza situației din România și Bulgaria, U.E. a hotărât să amâne criza economică printr-o gură de oxigen, pe baza oportunității exploatării bogățiilor rămase. Și ne-au curtat la aderare. Cotizație, privatizări în folosul statelor membre mai vechi, Austria, Italia, Grecia, Franța, Olanda, Germania ș.a., inclusiv a bogățiilor subsolului. Terenul fertil l-a oferit corupta guvernare Năstase. Și ne-au primit. și ne-au jecmănit! Ne jecmănesc în continuare. Acum au un dezechilibru că urmașul lui Năstase, Victor Ponta, nu a ajuns marioneta lor. Dar cum a dispărut Băsescu, cu Iohanis, la jaf, celților, saxonilor, normanzilor, germanilor, vikingilor, americanilo, canadienilor și rușilor!

         

                        Astă Lume

Astă Lume-întortochiată cu preceptele-i puține,

Ne învață câte-odată: ”să faci rău, că dai de bine”!

Poți să faci bine cu carul, mii de stânjeni împrejur,

Cel ce își primește darul, te repugnă în sperjur.

Răul e tot mai puternic, pentru bine nu-i folos

Omul e clădit nemernic, de la cerebel în jos.

Și când cel de lângă sine, îi dă dragoste și har,

Nesimțitu-n pumni se ține, pune ură în pahar!

                                       Eroii noștri cei de azi.

       La sfârșit de an vechi și început de an nou, fiecare națiune care se respectă rememorează momentele de eroism ale istoriei sale și se afișează cu eroii în viață care fac cinste sentimentului patriotic. Mai puțin națiunea română.

       Pe toate posturile de televiziune, chiar pe toate, am fost bombardați, de sărbători cu faptele de eroism ale pușcăriașilor. Marii haiduci ai neamului, care deși au furat pentru ei au furat și pentru popor. Cum să nu fie pomeniți din oră în oră, ca pildă pentru noile generații. Să-ți trăiască doamnă Georgescu, doar le ești verișoară.

        N-am stat prea mult în fața micului ecran, dar atât cât am stat, am numărat în pomelnicul viilor sute de pomeniri pentru Gigi Becal, Dan Voiculescu, Bocea, Gică Popescu și zeci pentru pleiada de stele din pușcării și pe cale să devină stele. Stelele orientării noastre morale alături de vedetele pomiscuității emisiunilor de divertisment cu zeamă de manele și interlopi de top.

        Nu mă pot abține să felicit posturile Antena 3 și România T.V. pentru desele pomeniri ale lui Traian Băsesccu ca erou negativ. Cum să nu moară de invidie Voiculescu și cei condamnați pe nedrept de justiția care nu le apeciază patriotismul mafiot?