Zadarnic...
Am scris destul, am scris prea mult vreo patru mii de pagini,
Prinzând viața în tumult în vorbe ca imagini,
Am scris înduioșat de timp ca Limba cea Română,
Să n-aibă Toamna anotimp și-n veci ca să rămână.
N-m reușit pe pergament să literez postare,
Să dau în timpul permanent, prilej de ascultare.
Am totul scris pe Internet, nu foi nemuritoare,
Și tot ce-am scris n-are efect, la bombe nucleare.
Știm toți că-un CIP concret, că-n fluxul lor dispare.
Vor reveni cei de rămân, în Epoca de Piatră,
Să meșterească în răzbun, o suliță, săgeată.
Speranța e ca cei de Sus să termene orgia,
Să acceseze presupus din Om, tehnologia.