Curcubeul.

Arcul Cerului sublim, încununând spectrul Luminii,

Ar fi liniștea ce vine după-o drastică furtună,

Nu se știe de ce Sfinții l-au întins cu heruvimii 

Când s-a dus spre rai Regina, care a fost o Mamă bună!

Curcubeul liniștește privitori nevinovați,

Bucurii de oameni simplii, cred că-în vița lor se-adună,

O trăire mai bogată, în comuniuni de frați.

Când în loc de curcubee, focul, spurcă Cerul Firii

În războaie de de pieire, genocide  nebunești,

Nu mai vine bucuria pentru  cei sortiți pieirii,

In vâltorile de crime, nefirești, neomenești.