Sindicate și armată.
Când privești din depărtare, câmpul dă valuri de mare. Sub manipulările mediatice, de multe ori inepte, mai mult de jumătate din cetățenii acestei țări nu are habar de ce se întâmplă în Statul român și instituțiile sale bugetate.
Felicitări pentru liderii de sindicat și sindicaliștii de la ROMATSA, primul sindicat din istoria României care și-a pus ordine în propria lor societate, înalt tehnologizată, în care nu au ce căuta politruci și amante.
Sindicatele au fost inventate la începutul secolului trecut în S.U.A. ca mafii de muncă, sugând sânge și de la muncitori și de la patroni. În socialism sindicatele erau apendice ale organizațiilor P.C.R. scoase doar pentru aplauze. După 1990 sindicatele au rămas în plasa F.S.N.-ului lui Iliescu și fiecare lider care a jucat cum s-a cântat de la putere. Foarte mulți au fost cooptați în politică, alții au fost mai isteți și s-au îmbogățit peste poate, mințindu-și membri și mânându-i în acțiuni politice partizane. După buget. Durerea e că lașitatea societății românești se vede în oglindă și la sindicate.
Orice amețit de pe stradă, întrebat, spune că arre încredere în armată. Fără să aibă habar ce-i aia. Armata lui Ceaușescu a avut la comandă doar politruci și element muncitoresc incapabil, lipsiți total de ținută de ofițer de carieră. Această pecingine a rămas în timp și este umplută de bani, prin pensii nesimțite și sinecuri de gașca lui Gabriel Oprea.
O fufă cu soțiorul în pușcăria își dă cu părerea că generalul cu patru stele este ofițer de carieră. Nu doamnă necitită, Oprea este ofițer de spate, dacă ști ce-i ăla, provenit din subofițer, gol în cuget și simțiri dar un reușit oportunism, cu încrengături imense în mafia politică și lumea interlopă.