Nici o minte altruistă!

     Ne uităm pe scena politică. A naibii scenă! Nici o scândură beteagă în care să-și prindă piciorul ipocriții actori. Nu știu cine le scrie scenariul sau dialogurile dar mint cu nesimțire în interes propriu. Dacă i-am băga în borcan, în suc propriu, îi expulzează oțetul.

     Partidele politice consacrate în manipularea prostimii, așa zise mari, cu descendență F.S.N.-istă, fiecare cu gașca lui, dar în cumetrie perpetuă, în global, scot la vorbitor papagali fără pene care repetă minciuni și slogane pentru un codru de pâine. Ling blide și rămășițe de colon pentru a se burica și ei la pomana parazitismului social. Pe oricare îl iei la scuturat scoate pleavă din cap și căpușe din corp. Le pute gura a căcat nomenclaturist și securist chiar dacă în 1989 erau spermatozoizi.

     Apar noi partide cu câte un lider presupus justișiar dar imediat este flancat de profitori și oportuniști. În nevoia de subvenții electorale, liderii, locomotive ruginite, fără cazan, acceptă pomenile celor interesați și se leagă la cap cu basma zdrențuită. M.10 cheamă oameni de valoare intelectuală și morală. Nefiind și lipsind cu desăvârșire, primește și semiotrepe în zvon de extindere.

    P.M.P. cu lider Posac se lasă încântat de Filialele județene unde s-au adunat discipolii vechilor baroni, care nu au prins încă nada. Constanța pute a mazăre mucegăită, Iașiul caută iubiți închipuiți, Neamțul trage la pinaltiuri, județele muntene caută alegători uitați de Dragnea.

   Un partid se clădește de jos, vorba comuniștilor, cu celule, filiale și organizații liber consimțite la o ideologie anume. Cu sloganuri lipsite de sentiment și dor de luptă, când dușmanul nu este definit nu se fac detașamente combative. Ce-ar fi ca în loc de ”drepta e dreptate pentru toți” să spunem ”jos mafia politică, moarte interlopilor și paraziților politici”? Vrem cultură pentru toți, vrem progres economic și social, etc...