Şatra

    Orice descindere într-o şatră ţigănescă a autorităţilor administrative sau pugnitive se lasă cu vaiete, urlete, fuste ridicate şi ameninţări. Ţiganii îşi apără infractorii cu toate resursele. Pentru ei a fura şi a tâlhării ste o stare normală de fapt. Trebuie să-şi hrănescă puradeii! 

     Ce ne facem cu şatra numită Parlamentul României? În ceata lui Piţigoi, dai într-unu ţipă doi, dai în hoţi şi ţipă toţi. A se vedea reacţia guvernului şi parlamentului la raportul pe M.C.V.

      Nu vezi o poziţie oficială corectă, de bun simţ, de copil cu şapte ani de acasă.Nimeni nu cere autocritica socialistă dar o poziţie demnă, de bărbat de stat şi nu de ciripitor de ocazie, fără coloană vertebrală şi fără nesimţire. Nesimţirea pleacă de la vârful clasei politice, buricată de prostimea românilor pe socluri de rahat şi se propagă în bălăcărerile unui vocabular mizerabil prpriu trepăduşilor analfabeţi din partidele jigodismului autohton. Stau să mă întreb dacă cei ce se exprimă cred în vorbele pline de bale pe care le scuipă din gură. Pentru că dacă în conştiinţa lor se petrc asemenea credinţe cretine, nu mai avem viitor.

     Oamenii cu conştiinţă civică, nu "oamenii de bine" ai lui Iliescu, ci oamenii de bun simţ, trebuie să-şi caute altă ţară!

                                   Justiţie şcioapă, ţară oloagă, uniune duplicitară.

         Raportul pe justişie al Comisiei Europene s-a dovedit a fi, contrar aşteptărilor, o coafare a stării jalnice de lucruri din acest domeniu. Posturile de televiziune şi presa puterii îl văd pozitiv, opoziţia se dă de ceasul morţii să atragă atenţia asupra     pericolelor ulterioare pentru România. De fapt acest raportest este tipic duplicitar, pe baza unei aşazise bunăvoinţe diplomatice. nu poţi să spui că s-au făcut progrese şi că actualul guvern este de încredere, după 9 luni de haos legislativ şi juridic. ÎNSEAMNĂ CĂ MAI ARE BALTA PEŞTE! Se mai aşteaaptă ceva de la România. Roţile de la căruţa Uniunii Europene scârţie a naibii. Probabil se mai aşteaptă ceva lubrifianţi de pe meleaguri mioritice. Se pare că mai marii Europei nu s-au săturat cu ce le-am dat degeaba până acum, cu rezervele subsolului, cu energia şi gazele noastre, cu distrugerea industriei româneşti pentru a.şi vinde ei geoarse pe piaţa românească.Mai vor hidrocentalele, căile ferate, pădurile şi sălbăticiunile din ele, izvoareale piatra şi pământul. În curând va trebui să ne crească aripi pentru a supravieţui în văzduh pentru că pe pământul ţării nu mai putem pune piciorul. Iar aleşii noştri, abia ajunşi la cciolan, sre vor conforma pretenţiilor masoneriei mafiote a Noii Ordini Mondiale. probabil că sunt semnale în acest sens.

        De fapt spolierea României a început cu F.S.N.-ul şi va sfârşi cu U.S.L.-ul, partide aşazise de stânga, pline de otrepe şi scursuri comuniste care sunt în stare să-şi vândă mama şi copiii pentru destrăbălarea proprie.

         Cert este că Europa nu e dispuse să ne scape din laţ prea curând în spaţiul exsovietic. Am cotizat cinci ani la Uniunea Europeană şi şapte ani la N.A.T.O., cu ce folos? Ne aşteptam ca toată Europa să se repeadă asupra României să o supraindustrializeze, să ne repare sistemul de irigaţii, să ne dezvolte infrastructura, în folosul lor şi al nostru, ca ţară cu puternice resurse şi posibilităţi materiale şi umane.

                                      Cu televizorul aţi înnebunit poporul!

        După o emisiune zice-se de o mare cultură geografico-sportivo-franceză, în care un pamfletist de catifea, face şi desface vorbe goale despre ceea ce se scrie şi se spune în eterul mass-media de pe la noi şi care a dovedit că e rupt de realitatea din stradă sau de pe diverse locuri pământene n-am dormit toată noaptea.Individul, mare formator de opinie din minşile altora, e adevărat că are memorie, dar niet glagoria, pune cheia franceză în mâna unui electrician care pasă-mi-te se ocupa cu instalaţiile sanitare. Mai şiu un mare guguştiuc în gura presei care hohotea la fasolea grasă. pentru el fasolea era fasole şi atât. drcarte la viaţaagi şefi de televiziuni mai angajaţi şi personal trecut prin viaţă, care au văzut coada vacii, pădurea, satul sau oraşul şi care au învăţat carte la viaţa lor, s-au lovit de necazuri şi au trăit printre oameni, nu în saloane şi pe matile bulevarde în limuzine.

          Tocmai când mă perpeleam în tărtăcuţă împotriva prostiei, inculturii şi nesimţirii unei mari părţi din prezentatorii, moderatorii şi analiştii care îşi fac veacul prin studiouri, mereu aceiaşi, de obicei angajaţii postului, care cântă, dansează, fac schow-uri pe banii propriei lor firme, să nu cumva să importe sau să exporte cultură şi informaţie, apare pe toate televiziunile o ştire bombă care a ocupat toată ziua. Nişte alintaţi mintal, au descoperit într-un spital de alienaţi mintal copiii legaţi de paturi. Câtă nebunie! Medici, şefi de la sănătate şi chiar ministrul sănătăţii s-au aruncat ca idioţii în baltă ca să scoată drobul de sare aruncat de nişte tâmpiţi cu camera ascunsă. Cum vreţi măi dobitocilor să feriţi nişte zurbagii duşi cu capul de necazuri şi mai mari?  Dacă personalul spitalului ar fi spânzurat micuţii schizofrenici cu  chingi sau hamace de tavan? Sau au paparazzii alte soluţii.

            Te uiţi, că nu prea ai unde te uita şi te cruceşti căte lături pun pe ecran, în postură de hrană spirituală de calitate televiziunile.

                                  Reforme,reforme...

          Cine nu-şi cunoaşte istoria, mai veche sau mai recentă, a familiei şi poporului din care face parte, mai bine ar pleca la culcare, ca acea floare toxică pe timpul nopţii, numită crin.

           Pe vremea când mă interesa istoria ştiam despre reformă, că este o întreprindere de mare anvergură care săvârşită de factorul de putere shimbă un sistem social sau economic pentru asigurarea progresului unui popor sau unei ţări. Reforma politică este un pleonasm. De obicei marile reforme poartă numele conducătorului care le-a proclamat. Ne aducem aminte de reformele lui Cuza care au pus bazele României moderne, reformele agrare de după cele două războaie mondiale cu monarhi necitaţi. Comunismul nu a folosit termenul de reformă pentru transformările economico-sociale şi politice impuse.

            Dacă reformei îi punem un verb înainte, nu a face ci a da, înţelesul adevărat al dării la reformă este cel al aruncării sau casării unui obiect sau complex de lucruri. După 1989 ne-au ţiuit urechile de atâtea reforme şi implementări. Cuvinte fără înţeles activ, altul decăt cel al facerii de facere pentru profitorii tranziţiei.S-a reformat din an în an învăţământul până a reuşit să scoată pe bandă rulantă analfabeţi. S-a reformat din lună în lună sănătatea până s-a subţiat semnificativ populaţia României. S-a reforrmat economia până a ajuns la fiare vechi. S-a reformat agricultura pânâ la pârloagă. S-a reformat justiţia până la condamnarea de nevinovaţi şi oploşirea infractorilor. S-a reformat armata până au rămas câteva izmene pe coclauri aride. mai avem ceva de reformat? De dat la gunoi? Cred că este nevoie de o mare reformă de casare a poporului român astfel încât în spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic să poată locui în linişte şi vecie rasa semită, indiană sau mongolo-chineză.

                                             Ciosvârta

         De la dacii liberi încoace, iobăgimea română s-a obişnuit cu miloaga stăpânului. Cu excepţia unor areale restrânse, aşa numitele ţări, adăpostite de munţi, unde răzeşii, moşnenii şi muntenii liberi, zone în care s-a consolidat un românism cu frică de dumnezeu şi cu o morală sănătoasă, cea mai mare parte a ţării, a stat în calea cotropitorilor, în genunchi şi cu căciula în mână, milogindu-se de iertare şi milă. Fie boieri oarecum autohtoni, fie cuceritori alogeni care au făcut avere pe prostia românilor, care nu au mai plecat şi şi-au lăsat moştenitori, mai ales în târguri, cu toţii au pus tălpoiul pe gâtul românului, arucându-i din când în când câte o ciosvârtă de pâine. Ca să nu moară de foame, să fie bun de muncă şi de jumulit.

           Nedumerirea oamenilor raţionali şi a contemporanilor noştri e firească. Oare cum e posibil ca la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului al XXI.lea să mai existe iobagi, tâlhari de rit vechi, neoameni hapsâni şi libidinoşi, oportunişti şi animale interlope la o asemenea masă critică în regiunea Carpato-Dunîreano-Pontică?

              După omorârea lui Ceauşrscu, clica Iliescu s-a suit pe spinarea iobagului român şi pentru o simplă plăcere de scărpinat pe burtă sau de râgâială suprasaturată a sărăcit ţara mai rău decât toate hoardele străine care ne-au jefuit de-a lungul istoriei. pentru ce? Pentru o cisvârtă care să le asigure lor o îmbogăţire şi un lux efemer. Şi iluzia puterii.

                Nu ştim cine a hotîrât că România e musai să treacă la capitalism. Neavând burghezie s-a inventat capitalismul de cumetrie. Au ieşit din naftalină securiştii cominternişti cu ADN slavo-ugric şi au pus mâna pe banii lui Ceauşescu, de fapt ai poporului, pe fabrici şi uzine, pe C.A.P.-uri şi I.A.S.-uri pe lacuri şi bălţi, pe păduri şi mine, pe petrol şi gaze, pe care le-au dat străinilor în favoarea unei ciosvărte de interes personal, mai mult sau mai puţin consistentă. Cei care nu au rădăcini pe aceste meleaguri şi-au bătut din nou joc de iobăgimea română şi au împrăştiat în cele patru vânturi, la arabi, laturci, la austrieci,nemţi, italieni şi francezi, etc. toate bogăţiile noastre, în special pentru fier vechi şi în particular pentru spolierea şi distrugerea românilor autentici.

                             Brambureala prostiei
       Prostia este pentru pajiştile umane, adică arealele populate de animale aşazise inteligente în două picioare cum este buruiana pentru culturile agriccole de importanţă vitală. Dacă omul nu intervine cu sudoarea frunţii pentru a-şi asigura hrana, buruienile proliferează fantastic, în progresie geometrică şi astupă tot. Dacă am arunca o privire pe o hartă ipotetică a ţării am vedea pete enorme de verde gălbui, verde bolnav şi foarte puţine pete de verde viu, verde intens. Prostia, emanaţie a analfabetismului, a lipsei de educaţie, a sărrăciei şi pauperizării populaţiei defavorizate, ocupă din ce în ce mai multe spaţii în Câmpia Română, în Oltenia şi Moldova şi ca atare buruienile mai bine aţezate, mai cotoroase susţin cu umbra lor buruienile mai mici, de obicei perene.
     Consumatorii de istorie, mai veche sau mai recentă, dacă mai există asemenea specimene, pot analiza cu discernământ evoluţia prostiei. Proştii sunt de două feluri, proştii proşti şi proştii harnici. dezastrul vine de la proştii harnici, care nu vor recunoaşte în ruptul capului că au tărtăcuţa goală şi se bagă mereu în faţă.
     Comunismul s-a construit cu multă prostime proastă, cu hei rup şi mai puţin cu glagorie. dar a avut un oarecare succes. Tranziţia postrevoluâionară, ca un torent adunat de pe dealuri, cu gunoaie, balegă, găteje care s-au vânzolit în spuma apelor a aşezat, în loc de apă limpede, pe plaiurile mioritice, paiele sinapselor capetelor goale.
     Această gloată de prostime nu va face bine în veci!