Reforme,reforme...

          Cine nu-şi cunoaşte istoria, mai veche sau mai recentă, a familiei şi poporului din care face parte, mai bine ar pleca la culcare, ca acea floare toxică pe timpul nopţii, numită crin.

           Pe vremea când mă interesa istoria ştiam despre reformă, că este o întreprindere de mare anvergură care săvârşită de factorul de putere shimbă un sistem social sau economic pentru asigurarea progresului unui popor sau unei ţări. Reforma politică este un pleonasm. De obicei marile reforme poartă numele conducătorului care le-a proclamat. Ne aducem aminte de reformele lui Cuza care au pus bazele României moderne, reformele agrare de după cele două războaie mondiale cu monarhi necitaţi. Comunismul nu a folosit termenul de reformă pentru transformările economico-sociale şi politice impuse.

            Dacă reformei îi punem un verb înainte, nu a face ci a da, înţelesul adevărat al dării la reformă este cel al aruncării sau casării unui obiect sau complex de lucruri. După 1989 ne-au ţiuit urechile de atâtea reforme şi implementări. Cuvinte fără înţeles activ, altul decăt cel al facerii de facere pentru profitorii tranziţiei.S-a reformat din an în an învăţământul până a reuşit să scoată pe bandă rulantă analfabeţi. S-a reformat din lună în lună sănătatea până s-a subţiat semnificativ populaţia României. S-a reforrmat economia până a ajuns la fiare vechi. S-a reformat agricultura pânâ la pârloagă. S-a reformat justiţia până la condamnarea de nevinovaţi şi oploşirea infractorilor. S-a reformat armata până au rămas câteva izmene pe coclauri aride. mai avem ceva de reformat? De dat la gunoi? Cred că este nevoie de o mare reformă de casare a poporului român astfel încât în spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic să poată locui în linişte şi vecie rasa semită, indiană sau mongolo-chineză.