Baba Vanga.

     Nostradamus din Balcani. Escrocherie diabolică prin care se fac bani. Așa cum Nostradamus a fost multiplict artificial de-a lungul anilor de escroci de mentalități care au făcut din cele câteva catrene ale călugărului Istoria zice-se viitoare, post factum și analfabeta și nevăzătoarea Vanda vorbește despre o hartă a Lumii despre care nu are habar. Și despre Conducătorii Lumii de azi încă de acum 20 de ani. Extraordinar. Nici cei mai schiznovatici satrapi ai Inchiziției nu ar fi putut inventa atâtea elucubrații peste mintea umană. Mizerie mediatică peste rațiune, super exarcebată la nivelul posibilităților de informare utilă la îndemâna Inrentului.

     Baba Vanda a prezis și pentru România. Ca o țigancă cu ghiocul. Îl vede pe Putin în primejdie, Pe Trump bolnav (probabil mintal), vede dezastre naturale din mormânt, în Asia. Imbecilitatea Omenirii poate atinge infinitul? Normal,  pentru că declinul rasei umane este inevitabil. Și cum să stăpânești dobitoacele altfel decât prin simțul fricii. Prin amenințare. Mai ales prin inocularea spaimei prin toare mijloacele. Spaima popoarelor bunăstarea și lăfăiala stăpânitorilor de minți fragile.

     Sunt curios să aflu ce a spus Baba vanda despre Afric de Sud, Benin, Cjle, Costa Rica, Insulele Galapagos? etc. Hai că suntem duși cu capul!

     Și eu pot să prezic viitorul României, dar pe baze științific probalistice. în anul urmîtor vom procura noi boieri. Nu baroni de ocazie ci boieri de viță. Viața va merge înainte și cu guvern și fără. Esența vieții pe ământ fiecare cu ograda lui cere surplus. „Hei,  hei, hei, Măriță hăi, lasă lapte la vițăi!” Din tot jaful bogătașilor mai rămâne ceva și pentru cei săraci. Și mai ales pentru cei harnici și inventivi. Încă nu ne-am parazitat definitiv!

            În sfârșit.
      Avem și noi românii un glas, încă nu o voce în Parlamentul European. Cei care am votat cu strângere de inimă și frică  P.M.P. la alegerile europarlamentare, avem în sfârșit cu ce ne mândri. Băsecu și ai lui au reușit deja trei inițiative aprobate, cea privind împientarea Trtatului „Riebentropp-Molotov, cea privind Rvoluția Română dni 1989 și urmează cea privind intervenția juridică a U.E. în Justiția Română prin M.C.V. După aderare s-au produs intervenții neconstituționale străine în Justiția română pentru a asigura libertatea Multinașionalelor în a jefui fără repercusiuni nu numai Avuția Națională ci și ultimul sărac. Privatizări fără scrupule, Putere discreționară a  Băncilor străine de a recupera ce nu era de recuperat. Societăți de recuperare stăine și de Asigurări fără asigurare. Jaf financiar la vedere legiferat de Codurile Penale și Civile sau de Codul financiar. Lucruri asumate de guvernul Boc la șoaptele doamnei Macovei și Predoiu, care nici usturoi n-au mâncat nici gura nu le miroase. Liberali de complezență. Cum poți în bunul simț juridic să execuți un datornic, fără înfățișarea părților, prin Ordonanță prezidențială. În folosul firmelor de recuperare străine și cămătarilor de joasă speță numiți executori judecătorești, plătiți din munca noastră?
     Tot juridic ar trebui să întrebăm U.E. cum se face că interesele Germaniei și Franței cu Federația Rusă, au scos România din discuțiile pivins soarta  Republicii Moldova? Stat de drept, al VI-lea  stat din U.E. deposedat de dreptul istoric. Nu vi se pare că seamănă a pedofilie? Îți iau fiica și-o dau vecinului. E și el ortodox. O s-o țină nu o s-o vândă!

                              Fericiți cei săraci cu duhul!

Cine cercetat-a oare o sintagmă de adânc,

Spusă pentru cugetare de  sfințenia din prunc?

Cine-a priceput sămânța celor zise de Iisus, 

Cei ce sclavgesc pământul sau cei unși spre mai preaus?

Cine știe unde este sufletul ce dă viață,

În buric, în inimioară sau în mintea cea mai creață.

Omul a primit gândire dintr-o Cosmică Putere,

Interesul rațiunii viață, forță, scop și vrere,

Iar finalul Omenirii de ghicit nu este greu,

Cei ce trec Apocalipsa vo fi os de Dumnezeu.

Ei vor duce mai departe minte pentru Univers

În inteligența minții în știință și progres.

Cât va mai răbda Pămîntul nulul vieților bipede

Ca termite inutile, cine știe cine crede?

Numai cei săraci cu duhul, turma de conviețuire,

Ce va paște liniltită către propria-i pieire.

Vor rămâne ca în sită ca-n Dumnezeiescul ciur,

Cei ce vor accede Stele cu planete primprejur.

                       În Istorie, doar Regii există.

De milenii se vobește doar de Regi și Împărați,

Care făcători de vremuri, care răului dedați,

Nu conrează-n cărți poporul, miliarde de supuși,

Ca furnici de muncă dată și soldați contra intruși.

Dintre Împărații Lumii, unul singur a purtat,

Spini cu sânge în cunună să ne scape de păcat.

Jertfa lui a fost părere, omul a rămas la fel,

Bântuit de pofte rele și supus de un mișel.

Am primit Democrație ca să credem că trăim

Ca egali cu criminalii în același Țintirim.

Am votat, ieșit în stradă în proteste cât mai blegi,

Să asigurăm voința celor care ne fac legi.

                           Nemulțumirea.
     Părere blândă a poporului, care bine și cu inrerese absconse  zgândărită deuce la revolte. Omul simplu înjură cu frică potentații vremurilor, mai mulți oameni nemulțumiți de ceea ce li se fură de la gură, pricep la um oment dat că muna șor se duce în cămările profitorilor de moment, a hoțior a mincinoșior și jefuitorilor care nu au de  a fce cu dragostea și respectul față de semeni. Diavolul  seamănă  conștiință ci creiere disjuncre de la bunul simț. Ideea Marxistă a luptei dintre vechi și nou devine o gogoriță a devenirii umane.  Vedciculiul Genezei, cu aleșii Domnului puși să stîpâească Pământul s-a lovitdei hoardele de animale care au prins grai nu mai poate supune legilor progresului uman, o mulțumire  a existenței cu creier și gândire.
     Toate revoluțile Istoriei s-au bazat pe nemulțumirea unei Comunotăți umane. unele reușite altele nereușire. amenii au luptat permanent cu cuceritorii cu exploatatorii, dar nici o revoltă sau rervoluție  nu a fost domolită atât de simplu și eficient decât așa zisa Revoluție română din 1989. Ce i-a nemulțumit pe oameni ca să acceseze la lupta cu Dictatura lui Ceaușescu, atenție nu cu Dictatura Comunistă cu sute de mii de ciraci care își făceau mendrele pfotelor lor capitalste. Adică avere, putere ș desfrâu. Fără merite trecute prin cedință, morală și mpatie umană. Asică mercenari pe proria lor blasfemie la cnștiință.
     Revoliția română nu a avut nemulțumiri. De aceea nu a avut efect. Copiii noștri, cu nemulțumirile, ura și speranțele lor au murit ca mieii în abator. Asică doear pentru o satisfacție colectivă fără inaniție. Doar părinții lor, care mai trăiesc își aduc aminte de ei. Matemtic ce înseamnă 2-3000 de victime la o  populație de 22.000.000 de români. Mai ales că Regimul Iliscu a adus numai mlțuiri. A mulțumit cu grade și funcții toți criminalii Revoluției din Armtă și securitate. A mulțumit justițiarii torționari ai comunismului cu salariii și pensii nesimțite.  A mulțumit noua burghezie nomenclaturistă cu dreptul la jaf, furt și delapidare. a mulțumit clanurile țigănești și adunătura țigănescă revoluționară cu certificate de revoluționar, pământ și posesiuni. A mulțumit toate cultele religioase prin retrocedări ilegale  și i-a mulțumit pe toți vei veniți la pradă din Avuția Nașională. Din cele patruVânturiînturi. Și a mulțumit și vulgul animalic, incoștient, analfabet cu dreptul la micul furt și la vot. Pe ulei zahăr și făună, țuică, ciolan cu fasole, sarmale și găleți sau sansale.
     Și de unde mai vreți nemilțumire?

                         Nu-i e bine vacii mele. I-am băgat în fân surcele.

Am ajuns în Paradis însă Raiul nu-i de mine,

Toată viața ca proscris am voit să fie bine. 

Am luptat în Iadul vieții și cu mine și cu-ai mei,

Să nu fim în pomenire, sacrificiul unor miei.

Să nu pierdem sacrificiul unui steag de luptă dac,

Dar când ai dușmani în casă, care cântă cot.co dac,

are Iad de luptă surdă, te mai ține luptător,

Când se fierb în smoală Zeii și sunt cocă de cuptor?

Știu deplin că nebunia unui nespoit poet,

Poate duce cununia și-n sublim și-n desuet.

Mi-am citit mai ieri menirea,, milioane du cuvinte,

Care n-au oprit prostia nici de ieri nici dinainte,

Nici de viitor în șlavă, cu poporul deșuchiat,

Mai mult fără de priceperi de viață și păcat.

Mai mult fără de iubire între semeni și săraci,

Și cu ura și cu jaful și minciuna unor Draci.

                       Un copil...

Un copil de dac, deștept,

N-a pătruns cinstit în Lume,

A fosr îmușcat în piept,

Cu invidie și glume.

Ăsta e poporul meu,

A lovit din plin gândirea 

Cu invidie din greu,

Punând sare-n prețuirea,

Sufletelor de credință,

Ce iubeau din iarbă Fiea,

Dor tâmpit de neștiință.

Noi evreii de se naște,

Un copil deosbit,

Punem lacrimi peste moaște

Să-l vedem Om împlinit.

Voi românii dați dovadă,

De o ciudă ancestrală,

Dați cu sapele în sfadă,

Să nu faceți o sofală.

                 O nouă glumă. 

Doctorul și Taica Popa,

Jucau hora hopa, hopa,

Hop, hop și iarăși hop,

Tu-i omori, eu îi îngrop! 

      în memoriam pentru „Colectiv”

                           Valoros dar pe dos. Lupta pentru-a prinde Os.

         Natura nu minte niciodată. Lupta supraviețuirii animale este sfințită de Geneză, în Biblie.            Fiecare animal a fost făcut după felul lui, Fiecare animal trăiește consumând alt organism viu mai slab. De la planctonul oceanelor la verdeața ierbivorelor. Aceste ființe din celule vii au fost obligate să se înmulțească pentru a rămâne în regnul lor. Tocmai de aceea, fiarele care asigură echlibrul vieții planetare sunt mai puține.

        Fiara om a fost zămislită după chipul și asemănarea lui. Cu „L” mare adică divinitatea sau cu „l” mic adică în rând cu celelalte animale. Cineva a înghesuit un creier supra dotat înt-un creier de maimuță spre conștientizarea exiatenței și ănlocuirea instinctelor cu rațiune. Grai și inventivitate, socializare și progres. Muncă, resposabilitate de trib și progres social. Simbioza obligatorie ca existență a omului între trup și minte, între pofte și cunoștere a determinat copierea luptei pentru existență între indivizii umani aemănător Legii Junglei sau altor ambianturi în care se luptă pentru viață. Au apărut spaime, credințe și religii care să dea o tentă morală conviețuirii Omenirii, legi și cutume care au reușit să ne aducă în stadiul actual al cunoașterii și știinșei. Dar câți din Oceanul de cuvântători, participă la dezvoltrea infinitului cunoașterii și stăpânirea Universului de către om? Ne-am repezit la Porunca „înmulțiți-vă și stăpâniți Pământul”.  Doar aleșii lui Dumnezeu au acționat pentru diriguirea vieții pe pământ și a celor viitoare. Cu excesele și greșelile de rigoare cu lupte și războaie, cu distrugerea a mii de civilizații și expansiune criminală pentru resurse și hrană. A apărut mitul Jafului necesar justificat cu emfază de cei puternici.

        Deci cunoașterea ar fi esența științei și înțelegerii rostului fiecărui individ pentru a nu deveni posesor de instinct animalic. Din păcate peste tot în lume insuficiențele în gândire și conștiințe, mediocritatea și promiscuitatea stăpânesc Democrațiile dar și alte regimuri autoritare. Valoarea omului devine valoare doar dacă prinde scara rulantă a izolării de micnimicia suprapopulării Planetei. Tera este un monument de ființă vie și inteligentă, Dar una e să dezvolți cest potențial la o populație mai mică și alta la miliarde de semiconștiințe ghidate doar de speranța zilei de mâine. 

       Au ieșit la iveală deturnările de conștiințe prin instrumentul Diavolului, banul. În capitalismul românesc de cumetrie. Dar numai la noi. Oriunde în Lume banul fabrică diplome și așa zise valori de tot râsul. O dată cu pierdeea Comunismului, din păcate am pierdut și speranța meritocrației. Micile cuiburi comuniste din Ănstituțiile de cercetare sunt din ce în ce mai izolate. De fapt nu putem ajunge o civilizație supratehnologizată de potențe cosmice cu răspândirea în marea masă de prostime a analfabetismului computerizat.

                      Fluturi.

Ce fluturi pe-acasă,

Ce mor într-o zi,

Atâta grimă omizilor vii,

Ce cad de pe frunze,

În lipsă de buze, 

Nefiind buburuze.

În mica lor lume,

De viermi fără nume.

Se trăiește în glume.

Ei pier de nevoie,

N-au timpul pe voie,

Și-n zeu ca  Sisoie.

O glumă sinitră,

Viața există,

Secunde-n canistră. 

Că omul trăiește, 

Mai mult ca un pește

Nu=i semn și nici vete.

                  Tinerii de azi, Epigonii lui Eminescu.

Nu vă mai trăiți prezentul, de trecut vă prinde scârba

Viitorul pare vesel când în Circuri tropăi Sârba.

 Nu aveți nici neam nici țară, vă ucideți chiar părinții,

Animale fără grijă rătăcite-n noaptea minții.

Ce vreți voi? Ca-n astă Lume,să trăiți cu mâna-n sân?

Ocrotiți de furtițagul, jaful tatălui păgân.

N-aveți teme de gândire, n-aveți frică de dezastru, 

Pentru voi orice scânteie poate fi Luceafăr, astru.

Măi copile fără viață, când cu celularu-n mână,

Zbori drogat spre zidul morții, ai în minte o furtună?

Nu-ți blestemi în sec părinții, ce și-au dt acces la moarte,

Pentru că o minte seacă, de priceperi n-are parte.

Și uite-așa „Gloria Mundi”„ trece implu peste voi,

Tineri ăsfățați de soartă fără griji, fără nevoi.

Peste câteva decenii, cam așa ajungem noi,

Un popor uitat de soartă, tumă veselă de oi.

                                    Plan secret?

    Nu, la vedere. Nu l-au văzut Ceușescu, Milea și Gușă. Nici măcar Valentin Ceaușescu. Protagoniști, Gen Oprița, Gen Eftimescu sub îndrumarea G.R.U. prin Miitaru. Începe urmărirea cu atenție a ofițerilor bine pregătiți și patrioți din structurile operative ale M.Ap.N., Comandamentele de armată su de armă, Mari unități operative.îîncă din primăvara lui 1989. Pentru aceștia se pregătesc noi Ștate de organizare. Se emite un Ordin al Ministrului prin care ofițerilor absolvenți ai A.Î.S.M. li se interzice să mai stea pe funcții naprevăzute cu indicativul de studii „A”. Concomitent funcțiile ofițerilor vizați primesc alt indicativ de studii. „Ing” sau F.A. Aproape 500 de ofițeri superiori sunt mutați din structirile operative în unități militare periferice, Depozite sau Instituții de învățământ. Dau ca exempu Fișa mea personală sau dosarul meu de cadre. Am fost mutat din funcția de Ofițer 2 cu pregătirea de luptă la D.42 M. clasa de retribuție 14 în funcția de Ofițer 2 la C.I.M.M. clasa de retribuție 11. Diferența de bani, 500 de lei. În locul meu a fost numit un maior fără Academie. Și vorba veche :„ câți ca noi?” 

        În același timp se lucra febril la slăbirea forței Unităților Militare prin numiri precipitate la coandă a „elementului muncitoresc”, ofițeri slab pregătiți profesional și moral. Revoluția trebuia să isbucnească la Iași, însă Gurbaciov și-a dat seama că e prea aproape de Moscova. Diviziile mecanizate de la Iași, Timișoara și Dej nu aveu comandanți. Interimatul era asigurt de șefii de stat major, toți proveniți din sergenți cu diagonală, fără studii temeinice militare. La Timișoara era lt.col. Zeca priceput în G.A.Z. și aprovizionarea șefilor. Cel care a scos soldații la defilare și cele trei tancuri mai mult moarte decât vii pe Calea Girocului.
       Pentru a alimenta nemilțumirea Armatei față de Ceaușescu, intenționat sau din prostie Ministrul Milea amâna inaintarea în grad a ofițerior superiori, la 23 August 1989. La Congresul al XIV-lea Armata impune în C.C. al P.C.R. generali controlați de G.R.U. ca Gen. Rus, C.Am. Iordache sau Topliceanu. La momenul izbucnirii așa zisei revoluții, la Timișoara, prin acțiuni concertate ale agenților străini ruși sau unguri, Armata era ruptă în două, cu partea lașă preponderentă. Idem Securitatea. A auzit cineva în timpul Revoluției numele Gen. Neagoe, șeful Direcției a-V-a? Pază și siguranță Preszențială? Toată lumea știa că va cădrea Ceușescu mai puțin cei care au iețit pe baza „Teorii Mulțimilor în stradă.

                        Minciuna.
Insul crede  că minciuna, repetată mai mereu,
Prinde însușiri de sfadă și-i tratată ca eseu.
Omul minte de nevoie, asuprit și necrezut,
Speriat de adevărul din păcatul nefăcut,
Care jurii îl proclamă, chiar de-n sine n-ai greșit,
Soarta omului depinde de părere și de Mit.
Unii mint in nonșlanță, fericiți de felul lor,
Mitomani în făcătură, mulțuniși că au umor.
Alții mint din interese, din ranchiună, răsbunare,
Să nu piardă-agonisela procedurilor murdare.
Oricum ai trata minciuna, autorul ei proscris,
Mincinosul poart-o cruce într-un chin de necuprins.
Cei săraci în duh cu duhul, nu vor prinde niciodată
Dacă o minciunăii vie sau  o secetă secată.

                    Remember.

Tată,fă-mi o poezie

Ca atunci când vei crăpa,

Nime-n Lume să nu știe,

Că am fost copila ta.

                  Suveranitate colonială.

      Chiar nimeni nu ne poate lămuri cum a fost posibilă jefuirea directă de către americani prin Bhekhtel  și frații Micula a poporului român nevinovat și nimeni nu plătește? Poate pentru că dezastrul din Valea Jiului a fost pus la cale de Convenția Democratică și guvernele sale. Mister Orban, pe unde erai atunci? Ce avocați avut Statul Român pentru a plătii mai mult de un miliard de euro, de pomană unei mafii financiare imperialiste? Firma respectivă nu a construit nici un Km. de autostradă și a rcuperat 400.000.000 de dolari pntru o budă de șantier. Acești doi rromi ca să nu le zic alcumva, ventuze de caracatiță colonială, er bani de la Statul Român, ba mai pun și sechestru, la discreția unei Justiții străine, pe ce le convine lor. Și Orban vrea să plătească. nu se mai luptă, zice el cu morile de vânt pentru Avuția Nostră cînd a participat la la aceste cadouri cu mită mare. Pentru cozile de topor șlefuite cu uree de tranziția nenorocită. 

       Întrebarea esențială: „De ce să plătească acest popor jaful internațional și intern, când actele pot dovedi cine și cui a dat, cine și cui a vândut Țara. Cine și cum a dat legi de jecmănire a săracior prin Bănci și Sociatăți de recuperare străine. Cine și cum a creat monștri justițiari fără sentimente, chileri de executat oameni fără bani și fără apărare. Peste 1000 de suicidui, peste 15.000 de oameni scoși în stradă, ajunși cerșetori după o muncă de o viață. 

        Plătește vre-un ministru, un șef al C.S.M, Î. C.C.J. al C.C.R. și al S.R.I. pentru jefuirea țării? Tot noi suntem cei jupuiți. Cuvânt esențial, „jupuială” pentru starea Nației.

                          Ochii tăi.

Ocii tăi, umbra de vrere 

Ochii tăi purtând albeață,

Când au fost senini pe vrere,

Au cam înotat în ceață.

Ochii sunt sublimboul minții,

Dacă un strabism atroce,

Nu aruncă-n zări cuminții,

Fără scopuri, fără voce.

Folosim aiurea ochii,

Orbii doar ce ne pricep,

Nu vedem minciuna Dochii,

Nici demățului un cep.

                            Abemus nuovo ambasadore.

        La 3/4 din Administrația Republicană, Donald Trump ne trimite un nou ambasador. Qui prodest? O fi el evreu născut în România dar ce mai poate face când Trump e pe făraș? Președintele nostru l-a decorat pe Klemm. pentru ce? El reprezetând vechea administrație Omama. Și parcă ar merita distincția. O să plece și el cu un vapor sau cu un Hercules, cu ceva legume românești și ceva acțiuni, dar nu ca Biden.  Ăsta nou este o frecție la un picior de lemn. Nu-ijunge timpul nici pentru un strănut mai sănătos darmite pentru lupta cu cariile.

       Aș fi preciat ca excepțional „Parteneriatul strategic cu S.U.A.” dacă acum trei ani alesul Americii cu susținere rusească ne-ar fi băgat în seamă. România țară medie și cu potențial economic mediu era în mintea lui Trump un fel de Anora. Iohannis era un fel de bei de stepă pustie. Pentru Trump România era un punct insignifiant pe Planiglob. Un fel de mahala maghiară, colonie austriacă, țări care împreună nu fac cât România. Liber la stepa rusească, chiar dacă pe la noi sunt ceva munți.Ar trebui să avem un principiu. Cine nu ne respectp sincer nu merită respectat. Peste capul nostru, al poporului român s-au ăcut cărțile ăn Republica Molfova. Au fost americani pe acolo. Au fost! Aveau habar de parteneriatul strategic.Nu! Au apreciat cei 2% din P.I.B.. pentu apărare, dar să fie pentru ei. Să le cumpărăm echipamentele obosite. Nii un fel de conlucrare științifică în indutria de apărare, de compatibilități la nivel tehnologic la zi. Munciți iobagi români și pentru americani, că de când i=am așteptat. Să ne fure cu Bektel, să ne bage scutul de la Deveselu ca pericol nuclear, să ne curteze fetele pe la bazele militare, cu sau fără proxeneți. Să fie clar, americanul nu calcă nici o palmă de pământ fără profit. Cît se poate personal și ce se pote național. 

   Dacă vreți dovezi despre slugșărnicia  generalilor armatei române față de sergenții trimiși de americani în Parteneriatul pentru pace și pregătirea intrării în N.A.T.O.și cum au plecat acasă acești afaceriști militari, vă stau la dispoziție. Se zice  că „obrazul subțire cu cheltuială se ține”, dar obrazul gros aduce folos.

                      Doină.

Copilul meu de mă citești

Și pui în cântec poezia,

Încearcă să visezi ce ești

Și unde duce fantezia.

Sunt cei bătrăni, destin trântit,

Pe care nu-i mai bagi în seamă,

Ar mai vorbi și ei șoptit,

Ca morcovul în noua zeamă.

                    Crucea.

E greu vieții să-i duci crucea și-n crezământ și-n lemnărie,

Înotător în ape tulburi, între exiaz și blasfemie.

Un singur Om și-a dus-o singur, îngreunată de păcate,

Nu ale lui, ci pentru alții, să dea luminii libertate.

A fost târât pe scări cu ură. batjocorit, suit pe Ea,

Chiar dacă nu a fost Divină, jertfirea lui născu o Stea!

Ce a făcut mulțimea Lumii, din sclipăt fără de sfârșit,

A stins în suflete, în duhuri, crdința pentru infinit.

Creat-a clipa de trăire, de lăcomie și dezmăț,

În animalică trăire cu jalba Legii într-un băț.

Toiag de aur,, bici cu pleasnă, lovind obrazul cel cinstit,

Sau Sceptru dobândit prin crimă să dea pedeapsă-n obidit.

În Lumea tot mai prost clădită, în lutul omului se simte,

Miros urât de nesimțire. Ce Zeitate ne mai minte.

                           Și ce-a voit acel Apus? (M.Eminescu).

       Acel Apus cu armate de cavaleri în armuri a luat bătaie acum 8 secole pentru că nu știa ce dorea. Creștinare sau jaf? Bătuți măr  s-au ăncorsetat în arealul imperiului Romano-German și s-au măcelărit între ei până la epidemia de ciumă. Scopul războaielor de 100 sau 30 de ani, jaful și îmbogățitra într-o putere ambiguă. Poporul era prectic inexistent cu toate potențele sale creative și profuctive.Secolele au măcinat autocrațiile discreționale, entru că dorinșa omului de a crea progres nu se oprește la o pocnitură de degete.

      Am ajuns la reversul medaliei. Nu mă refer la micile națiuni la îndemâna celor mari ci la Puternicile state din Apus. Care au ajuns democratic, la îndemâna vulgului. Amalgam de cetățeni, greu de definit ca popor sau națiune, analfabeți, promiacui, săraci asistați social, leneși și drogași care au devenit turme de manevră la îndemâa răului. Propagande absconse, manevrate de oficinele Diavolului pentru autodistrugerea civilizației și scopului ei.

       Social politic, chiar dacă economic Occidentul se menșine încă, prin jaf și asuprire, prin neocolonizare, se duce pe urma Babilonului. S.U.A. a dobândit un președinte tembel, marea britanie a căzut la Brexit. Acum Franța o ia razna pe aceleasi metode de manevrare propagandistă a prostimii. Ajunsă atât de jos încât orice imbold tâmpit sau deșuet îl scoate la luptă într-o inconștiență animalică. Nimeni, nici Sinicate, nici partide de opoziție, nici organizații civice nu cunoaște draftul viitoarei legi a Pensiilor judecată de guvernul frncez dar toată mizeria socială a națiunii franceze a ieșit în stradă cu ură ancestrală. Se vizează pensiile nemeritate dar vagabonzii care incendiază Pariul nu beneficiază de pensie. Asta a daorit acel Apus și la asta s-a ajuns.

                             Letargie Mondială.

   Sau stagnare în evoluțai inteligenței planetare? Cu toate binefacerile inteligenței artificiale, vorba vine creată tot de creierul uman. Tarele unor democrații impuse, cu fesuri șți interese haotice, Lumea se zbate între „A fi sau a nu fi”. Alegeri peste alegeri periodice în care armate de profitpri inutili sociali se zbat pentru un trai parazitar și profitabil. Circ și pâine în perioade de timp bine alese, care să liniștească foamea și sărăcia în timp ce politicieni și magnați se umplu de valori necesare destrăbălării lor. Toate statele din Lume își joacă soarta prin democrații impuse sau autocrații atroce. Cine le conduce?

     După Biblie, Dumnezeu a creat oamenii din „facere” sau lut cu poruncă clară; „Înmulți-ți-vă și stăpâniți  Pământul!”. Era tompul mai demult ca toți zeii și dumnezeii pământenilor să ne poruncească să salvăm Pământul și să ne disipăm în Stele. Să ducem viața în Univers. Dar cine mai repartizează resurse pentru acest ideal, pentru salvarea omului ca ființă conștiență. Nu toți, că vulgaritatea domină, dar pentru cei ce pot de ce nu se dau fonduri și pentru toate destrăbălările de modă, de serate și orgii mondene se risipesc miliarde. 

   Să fie clar. Dacă un ciopor de oameni suprainteligenți va reuși să ducă  viața minșii mai departe și ăn alte locuri în Univers, vom asiata la un accident sideral în care viața și gîndirea nu piere. Să nu credeți că în Galaxia naostră nu dispar în ficre clipă ambianturi planetare de viață și ândire raționalî.

    Ămportant este să ne gândim viitorul, ca orice stup de albine, ca orice specie vie, nu prin consumarea a ceea ce avem de consumat pânș la epuizare ci prin gândire Dumnezeiască.

                                 Vina.

Cum duci vina-n viitor, când trecutul te acuză,

Cum dai vina pe urmași, mințind răul ca o scuză?

Ai dat foc, ai dărâmat, ai ascuns în sânu-ți crima,

Și-acum cauți vinovați, a doua să fie prima. să fie prima.

În războiul câștigat cei supuși plătesc tributul,

Cum să ceri necugetat mâăne d a fi trecutul.

Cum în loc de remușcări cauți vinovați ce vin,

Care inimă-a băgat  în artere doar venin?

Totul curge, choar și mintea așeztă în stomac,

Creierul e fără aer la oricare tolomac.

                              Mai suntem pe Planiglob?

           Mă refer la România. O țară medie nebăgată în seamă. O diplomație de ultimi ani dusă în derizoriu de ultimul Președinte, plimbăreț în contradicție cu un Guvern distrugător de țară, la comenzi neoaovietice  și în lipsă de implicare patriotică. Să vedem ce vom avea în continuare. Nu cred că vom avea gloria națională a 101 ani de existență. Că a numit-o pe Dăncilă prim ministru, din graba de a nu pierde biletele d avion, că a acceptat un politruc comunist ca ministru de externe, recte Meleșcanu, președintele a dovedit o indulgență crasă fașă de interesul național. Ori n-avea sânge în vine ori din confort și lașitate n-a îndrăznit să facă eeea ce trebuia să facă. Dagnea și Dăncilă câmd au vrut să mute ambasada trebuiau arestați pentru „trădare națională”. idem Meleșcanu pentru eșecul de la O.N.U și din Republica Moșdova. Să consideri un bătrân senil un Titulescu asta da diplomașie modernă!

         Să ne aducem aminte de gratulațiile pe care le primea Ceușescu ăn zilele de importanță nașională. Ieri în afara președintelui S.U.S. nici un confrate din U.E. sau N.A.To. nu a băgat în seamă România. Ba urmașii fostelor imperii au și cârtit împotriva Statului Națiobal Român. Nu mă așteptam la simpatie din partea Germaniei, Auastriei, Ungaeiei, Turciei și Rusiei, dar Marea britanie, Franța, Spania, Italia, Olanda ce au cu noi? Era nevoie de un simplu puseu de simpatie. Aăare problema atunci cine ni l-a impus pe Iohannis, din nou Președinte?