Ochii tăi.

Ocii tăi, umbra de vrere 

Ochii tăi purtând albeață,

Când au fost senini pe vrere,

Au cam înotat în ceață.

Ochii sunt sublimboul minții,

Dacă un strabism atroce,

Nu aruncă-n zări cuminții,

Fără scopuri, fără voce.

Folosim aiurea ochii,

Orbii doar ce ne pricep,

Nu vedem minciuna Dochii,

Nici demățului un cep.