Noaptea muzeelor.

Sincer să fiu prefer viața în natură,

Fosile din muzee dau spor de-nvățătură.

Ce fiară împăiată, ce oase pe măsură,

Stârnesc emoții clare cînd fricile te fură?

Dar în muzeu se află simboluiri de mirare,

Obiecte milenare și arte seculare.

Ele ridică omul și geniul lui spre zare.

Eigma vine-n unde, pricepe fiecare,

Ce-au făurit strămoșii ca noi să stăm fiinnțe,

În simțurile vieții legate de științe.

Câți dintre cei ce cască au cele cunoștințe

Ca să priceapă sensul acelei conștiințe

Ce preaexultă gândul spre ce-i Dumnezeiesc.

Și câți din fariseii trăirii ce-o trăiesc,

Au timp de cugetare spre visul pământesc?

Cei mulți din aer, hrană și din pomană cresc.