Ochiul Verii.

Ochiul Verii ne sfideză cu priviri fierbinși sau reci,

Puful plopilor se ninge ca zăpada pe poteci.

Alergii și alte mofturi, ne separă de natură,

Oamenii bat trotuare și în sinea lor înjură. 

Ce concert de glas de păsări, ce deschidere spre zare? 

Doar pikamerul în pietre și o ciudă-n ficare.

Banul numără destine, egoismul ne petrece

Și așa, pe nesimțite viața noastră cldă, rece

S-a desprins de blândul Soare, de iubire pentru Ra.

Omul macină doar ură, în bicisnicia sa.

Doar poeții caută cerul și artriști în nebunie,

Vulgul minților înguste e cu Dracu-n cununie.