Miticii.

Toți miticii se agită strănutând în smogul lor,

Se umflă că reprezintă un străvechi și blând popor.

Venetici din toată lumea și scursuri de mahalale

Vor să țină națiunea în boieri și haimanale.

Ce partide, ce doctrine, clanuri de adunătură

Ce  înghit rahat în vorbe și-apoi fură, fură fură.

 Nu mai e filon de fire, nu mai suntem ortodocși,

Cuvântăm în altă limbă suntem ocoși și gomoși.

Nu avem cuvânt din carte, care-i rostul să citești,

Când poți ameți prostimea cu minciuni și cu povești?

Cine-i cel de lângă mine, luzer fără orizont, 

Să-l fac bine în simșițire, în trăire să-i dau cont?

Eu contez în  valul vieții, ori pe plută, ori în barcă

De va reveni Poptopul eu voi fi ales în arcă.

Numai că în fusul vieții se învârte-un tort subțire

Când ve sucomba sub aur să nu plângi,să nu te mire.

Egoismul satisface câte-o dată până-n burtă,

Când rămâi în impotență, nu căta alune-n turtă.