Gloria-i un gând postum!

Nici măcar Un Eminescu, n-a fost geniu în viață.

L-a cinstit  o Națiune la doi metri sub pământ,

Mângâind cu duioșie florile de pe mormânt.

Cum prostimea își alege idolul dintr-o paiață,

Pentru cei cu mintea plină, fi modest și răbdător,

Cine sigur te citește ia lumina lui din Soare,

Nu invidiază geniul și de bârfă e străin,

Nu aruncă în strănuturi stropi de ură și venin,

Nu se face-un rai de nemuri cu ciopoare migratoare,

Nu se-adună dor de țară, dintr-un fâlfâit în zbor,

Nici din fuga de moșie pentru-n trai mai elevat,

Nu se seamănă ogorul cu bărbați fugiți din sat,

Iar cu moși și cu băbuțe nu mai ești viril popor.