M-am străduit...

M-am străduit, ca și Ovidiu să mai lungesc o limbă moartă,

El exilat la marea Neagră, eu un moșneag proptit la poartă.

Românii, câte milioane vorbesc în van, murind cuvinte,

Câți mai citesc pentru-a pricepe în graiul nostru dinainte?

Doar cu folclor și cu manele nu dezvoltăm în noi gândire,

Iar creangă-n os se zvârcolește și Eminescu e uimire.

Atâția făcători de limbă și scriitori de adâncime,

S-au dus în sferele celeste, necunoscuți pentru micime.

Nici în copii nici în flăcăii acestui neam deja perdut,

Nu crește simț de românime, voi dascăli oare ce-ați făcut?

Plutiți și voi pe râul leneș al bunăstării de acum,

Pe ape tulburi, viitură ce năclăieșțe dale-n drum.