Politichie, vorbe nu tichie!

     Cea mai grea în politică, în politica noastră este Limba Română. De ce? Pentru că toți

 cei din vârful politicii au sechele de analfabetism și duc vorba, nu o aprofundează. Orice lege, oricât e de bine întocmită are în limba română, cunoscută ca o limbă cu mai multe înțelesuri loc de joacă și pentru bandiți și pentru escroci și pentru omul cinstit. Spre exemplu cuvântul ”infractor” ca neologism, neaoș românește se traduce prin bun voie a unui ins ieșit din morala obștii, care își face de cap pentru el și pentru neamul lui, cu nepăsare față de județ. Față de bun simț și respect față de semeni.

      Încî din epocca comunei primitive, trecând prin toate stările epocale ale omenirii, hoțul, criminalul, mincinosul, datornicul, a fost ostracizat. El nu mai era considerat om. 

     Numai în democrația nostră originală, corul neoamenilor, sugaci la țăța proxeneților de Avere Națională, de jaf și crimă organizată poate înnebunii urechile unei mari mase de anelfabeți necunoscători de limbă. Pricepe un prost care nu știe alfabetul, ce însemnă infractor, condamnat sau cazierul judiciar? Nu, El cască gura la televizor și vede cum Antena 3, România T.V., ș.a. fac dintr-un infractor, ”Haiduc”. Numai că nu dă din averea lui din Teleorman și Brazilia covrigi în cozile câinilor, Dă fripturi, mai cu zgârcenie celor care îl ling în cur și îi cântă osanale eludând ți interpretând legea. Ce mare scofală ca un bandit să ne aducă Fală. Nu suntem noi țiganii Europei. N-am avea nevoie de un reprrezentant care să stea de vorbă cu Cancelariile Occidentale ca de la slugă hoață la stăpân aiurit?