La noi!
La mine vine apa din fîntînă, fără nitrați și fără de cianură,
Nu garantez că va veni mai pură, când în adâncul nostru crește ură.
Când tot ce-avem din Dacica corvoadă, se duce în adânc pentru străini,
Când ce avem sub pași, sub bătătură, e mană de profit pentru vecini.
Și n-ar fi ei întruchipări de pismă, dacă noi nu am tropăii deesculți,
Scimbând opnicile-n nemțească cizmă, noi bogătași în ciuda celor mulți.
Pentru infatuatul dar de-o clipă , ce nu suportă placul, veșniciei,
Boierii noștrii vând chiar și căcatul, și mii de rădăcini din România.
E fiea mersului în nesimțire, că Națiunea merge înainte,
Indiferent de cine-și ia păstura, și cine ospătează oseminte.
Nu merităm de veacuri o ființă, că nu am dat dovadă de ”Al meu”
Oricine pupă mpasțe și credințe, nu e român și n-are Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu