La noi!

La mine vine apa din fîntînă, fără nitrați și fără de cianură,

Nu garantez că va veni mai pură, când în adâncul nostru crește ură.

Când tot ce-avem din Dacica corvoadă, se duce în adânc pentru străini,

Când ce avem sub pași, sub bătătură, e mană de profit pentru vecini.

Și n-ar fi ei întruchipări de pismă, dacă noi nu am tropăii deesculți,

Scimbând opnicile-n nemțească cizmă, noi bogătași în ciuda celor mulți.

Pentru infatuatul dar de-o clipă , ce nu suportă placul, veșniciei, 

Boierii noștrii vând chiar și căcatul, și mii de rădăcini din România.

E fiea mersului în nesimțire, că Națiunea merge înainte,

Indiferent de cine-și ia păstura, și cine ospătează oseminte.

Nu merităm de veacuri o ființă, că nu am dat dovadă de ”Al meu”

Oricine pupă mpasțe și credințe, nu e român și n-are Dumnezeu.