Vorbirea

Aș vrea să fiu un Dumnezeu, să dau putere-n grai,

Pe cel ce-l doare un organ să-l fac să zică, vai.

Să pot să vindec din dureri în mintea cea puțină

Să fac din Fiul Domnului, ființă fără vină.

Să dau durerii împrumut din sărăciri de duhuri,

Migrenele din negândiri să le expun pe scuturi.

Iar pentru cei de dedesubt să mai pulsez simțire,

Atletic trup purtat de mușchi în valuri de gândire.

Zămislitorul nu ne-a zis să stăpânim din burtă

Pământul ce ne-a fost promis cu mintea cea mai scurtă.

Ci să expunem în gândiri conștiința cea divină,

Un spirit dreot spre a trăi o Lume fără vină.

Că vina o prefac excroci, în frâna nemuririi,

Ca vid în flux de neuroni, ravenele devenirii.

Mă pierd în zâmbet de neant, văzând cum pier savanții

Ce nu pricep nici un cuvânt reverberat de ... alții,