Sămânța rea nu piere.

        Sunt buruieni care apar te miri pe unde și te miri cum. Buruieni chiar declarate dispărute. În viață și în istorie să nu crezi niciodată că un rău a fost eradicat. Un pic de indolență, un pic de neglijență și buruiana umple holda. reapar boli considerate uitate, se agită războaie unde se credea că pacea va fi veșnică. Miezul discordiei apare din te miri ce, dar mai ales din răbufniri de sechele istorice cărora nu le trebuie decât o scânteie șovină sau religioasă și masele devin brusc febrile. O bucată de cremene, un amnar și iască uscată și un mânuitor abil dornic de putere și ”adio pace”.

        Comuniștii din U.R.S.S. au devenit oligarhi și și-au ales un Țar. La o jumătate de secul după ce și-au pierdut ”Tătucul”. Unde să mai cultivi democrație? Imperiul Otoman se abține de un secol să bufnească în infatuarea Ismamului și acum și-a ales Sultan. Multă stepă și pustiu în conștiința popoarelor estice și pofte sălbatice de spațiu pentru călărit alte ogoare. 

        Europa mai are nevoie de un Kaiser și tabloul secolului XIX devine din nou acceptabil și dorit. Oricum vânzolelile democrației globale dau deja în pneumonie după începutul de tuse a lui Trump. Greșeala fundamentală a istoriei noastre este că ne-am așezat unde nu trebuie, adică, un buric între Marile Imperii. Mai stăm și lîngă o Mare  Neagră care depinde de ecluza Bosfor. Juoacă Ioane, joacă Gheorghe, joacă Vasile. (Ion-slugă, Gheorghe-plugar, Vasile- cap încornorat)