Se mână turmele...

Se mână turmele de oameni, în plin deșert, Deșertăciune,

Dispare verdele vieții printre nisipuri  mișcătoare,

Păstorii lenevesc în oaze, cei pierzători de-înțelepciune,

Își duc plăcerile clipitei, că ”Omenirea-i muritoare!”.

Se dă febril alt fel de viață gândirii pe suport steril,

Se duc simțirile în cipuri, furtuni astupă sentimente,

Se rușinează  omul simplu de-al păsărilor jalnic tril

Urmând în seceta trăirii pustiul peste continente.

Din uscăciunile perpetui se înglobează de-un Potop

Oricum ar fi Apocalipsa în jet de foc sau jet de apă,

Ne pare că trăim zadarnic în agonie fără scop,

De răul dinlăuntrul nostru, cine ferindu-ne, ne scapă?