Cînd treci...

Când treci pe lâng-un prost sadea,

Și îi citești infatuarea, 

Iți vine să te-arunci în ea,

Să te astupe veșnic marea.

Un prost comun cu etalare, 

A furtului și a minciunii,

N-ar face rău doar din eroare,

Comunității, Națiunii!

Nu, el e pus de găști obscure, 

Să stea soldat de sacrificiu,

Tufiș la margini de pădure,

Cu pădurarul din oficiu.

Oricum tufișul e mai tare

Ca buruiana de-împrejur, 

Chiar dacă nu dă roade rare, 

El ține aerul impur.