Lenea Verii.

Lenea Verii ne cuprinde cu călduri și stat la umbră,

Nesimțirea-n omenie ca un zaț în căni se lasă.

Vara asta  prorocesște o trăire tot mai sumbră,

Sub cupola simplității în gândirea cea aleasă. 

Nu-i mai faceți proțti pe-ai noștri, nici maimuța n-are carte,

Și în tribul de primate fiecare-și ține ramul,

Își culege sărăcia și mănâcăfructe sparte,

Acceptând că jos, pe burtă, se sărbătorește Hramul.

Stau la adăpost de sticlă și coboară în piscină

Înghețate minți titrate rupte de cotidian,

Țara pier, limba moare, ei se scutură de vină,

Cântă ode deochete pentru hoț, pentru șnapan.

E canicula prea mare, las-o Neică, poate trece,

Cum să-mi zăpăcesc vacanța, punând umăr pentru Țară,

Lenea viitor clocește, ne-mbătăm cu apă rece,

Suntem gata, pentru jaful tăvălugului de=afară!