Citiți în liniște!

Ciiți în liniște copii, Nu alergați peste cuvinte,

Nu răspândiți peste câmpii, semințele necuvenite. 

Nu vă luați după părinți, de cinci dcenii rupți de carte,

Au fost și harnici și cuminți, cu plata minții fără parte.

Mocirla celor neșcoliți, a mestecat prostia-nforță,

Cei comuniști neostoiți, argați credinei fără torță. 

Întunecată minte-n soare, doar poftele, simțiri de-o clipă,

Când cel de lângă tine moare, dai nesimțirilor aripă.

În codru crește-o rămurea, încercă-n umbră existența,

Ce-i pasă codrului de ea, când frunza poartă existența?

Aș vrea să spun că în cuvinte, cu miile de înțelesuri, 

Se pune gândul cel cuminte, se prind al existenței sensuri.