Că nu ne place cartea...

Că nu ne place cartea, e genă din vechime,

Pe când cuvinte simple s-au revărst pe gât,

Urechile micuțe ascultă pe oricine,

De ce am pune gîndul să scape de urât?

Șamani, isteți și preoți degeaba s-aua scremut

Să dea mulțimii crezul cunoașterii umane,

Cînd filozofii Lumii urmașe n-au putut,

Să pună o  gîndire în hoaredee cumane.

Viața-i vânzolelă de pofte și avere,

Și tot după ureche se face-n legi trăirea,

În suflete secate n-ai să găsești durere.

Nu-i zeamă în simțire în cei ce pierd gîndirea,

De dragul existenței când preamăresc averea.

Deși ei mai există-n cidă cînd știința-idevenirea. 

Analfabeți, cretinii se mișcă-n zor de turmă 

Să-și iau tainul zilnic de fân și din mălai

Unde e profeția ce-l dă pe cel din urmă

Să fie-ntâi fantomă, în mult visatul Rai?