Paradoxul Democrației sau creșterea și descreșterea vulgului.

        Suprapopularea Planetei și distrugerea ei prin rosăturile termitelor cu chip de om a fost frânată cât de cât de-a lungul istoriei prin războaie și dictaturi criminale. În momentul când libertatea și democrația au stipulat și impus drepturile omului, vechiul și noul au intrat într-un conflict de suprafață clamând umanismul. În realitate, crima și empatia s-au suplinit reciproc în baza unei legi nescrise a Universului. Asistăm la trecerea în derizoriu a Democrației sub impulsurile sălbăticirii etosului uman. Bruienile, ciulinii și tufișurile ocupă cu repeziciune ogoarele nelucrate.

       Regimurile politice diferite din țările de pe harta Pământului, democrații, autarhii, dictaturi, sălbăticii, fac de toate dar pentru distruferea și nu pentru așezarea logico-morală și religioasă a capitalului uman.Înmulțirea necontrolată a populațiilor sălbăticite, fără cultură și condamnate la înfometare, merge pas cu pas cu poluarea și distrugerea prin exploatarea ffără rațiune a resurselor. Acest cadru general nu mă înspăimântă având în vedere că filonul existenței rasei umane în viitor va fi asigurat prin știință șii tehnologie. Numai că viitoarea Arcă a lui Noe nu va mai găzdui animale și oameni recăzuți în stadiul primitiv.

       Cel mai concludent paradox al Democrației, accidental sau din Pronie divină a lovit din plin poporul român. Cinstit, nu mai analfabet decît alte popoare dar schingiuit mediatic de toate scursurile ”așa zis” democratice ale unei propagande antinaționale care au îmbogățit peste măsură cozile de topor. Fătă regrete sau nopți de coșmar.

      Culmea Democrației pe plaiuri mioritice a atins-o inepția judecății liderului maximo al puterii politice.Să ai guvern, Parlament,, adică toată puterea și să te plângi că nu poți conduce e de noaptea minții. Nu că el n-are strop de cultură dar cum poți să crezi că un organism național numit România poate fi tratat, în caz de boală cu injecții cu ser fiziologic?