Acum ar fi o șansă!

     Vânzolelile politico- juridice- siguaranțială ar putea pune pe rol o scuturare națională de otreple tuturor celor trei sisteme. Numai că întregirea unui trup național sănătos depinde de anticorpii și hrana spirituală a poporului de baștină. Ori poporul de baștină a fost atât de mult ținut în analfabetism și promiscuitate de propaganda și acțiunile jefuitorilor neocomuniști, cu o recrudescență mai mare decât toate imbecilitățile antiumane ale Orrânduirilor trecute. România, în secolul XXI este atît de vândută, trădată și supusă excrementelor de democrație mondială încât se pare că nu există cale de întoarcere sau resuscitare. România moare.

     Nu sunt sigur dar am o viziune. Poporul ales de Dumnezeul lui Moise va fi peste 50 de ani înlocuit de poporul care a născut Europa cu 5000 de ani înaintea Edenului. România între granițele actuale sau fragmentate de pofte străine va deveni un deșert. dar Dacia are dreptul ca peste secole să-și revendice pământurie sfânre precum evreii. Un popor jefuit și alungat pe alte meleaguri, pe valoarea I.Q.-ului ancestral, va rămîne și va reveni la vatra strămoșească. ce are poporul român în Diaspora? În afară de țiganii exportați pe șpagă de sistemul de siguranță și răspundere națională, avem sute de  mii de profesori universitari cercetători și intelectuali de mare valoare, medici și ingineri care fac de râs toate marile democrații emitente de vulg. 

     Căzută la cheremul jocului capitalisto- mafiotic al Marilor puteri din jurul nostru, cu complicitatea multor cozi de topor fără glagorie, România nu mai are șanse de existență în următoarele 3 decenii. Speranța conservării pe alte melraguri, sinonim Torei și Calmudului a limbii și învățăturilor lui zamolxe stă în cele cinci milioane de fugiți.  Pe aici nema: Acadermia Română, uniunea scriitorilor, Mass-media, Inteligens service de audiție națională, Justiție în apărarea românului. Un haos de trădare națională, de înjurături pentru părinți și dascăli Un deșert cu nisip foarte fin în care struții tranziției sore nicăieri își acund capetele.