Zădănicie.

Te chinui din Ere să dai în Cuvânt

Parfumul trăirii vieții prea scurte,

Dar el în rostire-i petală în vânt

Ce nu se lipește de țeste cornute.

Frumosul exultă în minți de trăiri

Ce nu se mânjesc în pofte rebele.

Nu-i om cel care își face trăiri, 

Cu suliți în vogă pentru ”lovele”.

Cel ce se crede desigur stăpân, 

În urlet de fiară de altfel sfrijită,

O curvă admisă obrazului spân,

Cu răget nostalgic de vită.