Zădănicie.
Te chinui din Ere să dai în Cuvânt
Parfumul trăirii vieții prea scurte,
Dar el în rostire-i petală în vânt
Ce nu se lipește de țeste cornute.
Frumosul exultă în minți de trăiri
Ce nu se mânjesc în pofte rebele.
Nu-i om cel care își face trăiri,
Cu suliți în vogă pentru ”lovele”.
Cel ce se crede desigur stăpân,
În urlet de fiară de altfel sfrijită,
O curvă admisă obrazului spân,
Cu răget nostalgic de vită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu