Șapte ani.

       Șapte ani de când am deschis acest blog ăn ideea de a fi de folos poporului mei cu micronul de cilimitură spre cunoaștere și înțelegere a vieții. Prin poezie v-am oferit tainele și splendorile Naturii, ale iubirii duale și iubirii de semeni, ale jalei în care ne creștem copiii. Prin eseuri am încercat să aduc cunoașterea mai aproape de haos sau soartă. Prin pamflete și fabule am încercat să dezvălui ce e hâd în moara vieții care macină și boabe pentru hrană și boabe otrăvitoare. Postările de analiză politică și jurnalistică mă consacră, în falsă modestie ca unul din cei mai buni oracoli. 

      Am început blogul în plină luptă neocomunistă de oprirea dezvoltării României, după toate jafurile mafiei Iliesciene și intrării ei în rîndul țărilor care contează în Europa, o șară mărișoară și mai ales deținătoare de resurse materiale și umane de care nu dispuneau nici novicii nici consacrații continentului. Este vorba de frânarea revigorării economice a României la care și-au dat mâna în 2012, forțele oligarhice ale Rusiei și interese pseudo-capitaliste ale rămășițelor fostelor Imperii germanice. Președintele Băsescu și guvernul său cu un prim ministru de primă mână, Emil Boc a scos țara din criza generată de guvernarea Tăriceanu-P.S.D. Tocmai cînd se credea că sania a pornit pe pârtie s-a turnat nisip pe cale. Am simțit de atunci că soarta noastră a românilor va ajunge la stadiul iobăgiei de după trecerea pooarelor migratoare, când hoardele rămase ca cuceritoare au făurit nobilimea exogenă a unui popor supus. 

        Istoria se repetă și popoarele slabe merită slugărnicia. Eu nu pot să fac decât un asterix pe cuvântul pricepere și pe cel nuit conștiință. M-a citit cineva? M-a remarcat cineva chiar țn postura de idiot al nației? Păi cu un popor român care rumegă cel mult 500 de cuvinte, cu o mare masă de analfabeți funcționali, cine să te citească. Și cine să dea mai departe? Șapte ani de piftie ăntr-un creier de bun simț și dragoste de semeni. Dar Dumnezeu mi-e martr că nu îmi pare rău. Mi ales că am rămas ca cetățean sărac și cioclii n-au îndrăznit să vină la mine cu sipendii.