Pe vine...

Mai vine oare Primăvara, mai vine oare Duhul Sfânt,

Să ne aducă-n Creruri-nalte, un altfel de senin Văzduh?

N-ai cum să ostoiești în soartă, atâta dor de necuprins,

Când ceața vieții-ncețoșate ne-astupă văzul necuprins.

Natura-și vede mersul Firii, cu babe moși și stei de stânci,

Nu ține cont de vânzoleala durerii-n inimă de țânci.

Ce nu pricepe omul astăzi deși se crede Semizeu, 

Că e mai muritor ca fagul și alte vieți din Dumnezeu.

De asta animal de pradă omoară fură prin vecini

Pe-o scurtătură-n existență, fără credință fără vini.

Atâtea minți întunecate, atâtea voci de animal, 

Care se suie pe cadavre s-ajungă ele doar la mal. 

Dar oare malul măsluirii nu poate fi un dar pustiu

În care dobitocul moare, fără mâncare sau sucriu.