Dreptatea.

Justiția e oarbă, deci vede siluete, animăluțe slabe sub trepte de Amvon,

Mai e și surdă parcă, la glasul unei biete ființe-n două labe pe post de avorton.

Dereptatea-și face banii și-și judecă venitul, disprețul empatiei adună des averi,

În ochii de năvoade se zbate nimeritul și om de omenie și cei bandiți cerberi.

Dă cu ciocanu-n masă în ciudă, magistratul, îl gâdilă orgoliul ca pui de Dumnezeu,
Nu mai contează zisul, nu are loc păcatul, când judeci doar pe mită, un prăpădit plebeu.
Avarii Juzi adună, în cinică crispare, o marmură mai scumpă pentru cavoul lor,
Crescând beizadele în lux și delăsare, dau rost disprețuirii sub mândrul tricolor.
De când e Lumea, Lume sunt rozătoei de oase deasupra celor care s-au isprăvit de dinți,
Ei au sfiday Neantul, purtând în cefe groae, disprețul pentru semeni, disprețul de părinți.