Patriotismul.

        O expresie caducă în mizeriile globalizării și amestecarea popoarelor, la îndemâna Zeilor Babilonului, slugărită de intrmediarii proape imbecili ai voinței cercurilor și cluburilor oculte, înfrățite într-o fracmasonerie a Diavolului.De fapt greșeala e Dumnezeiască. Făcătorul Lumii conștiente a poruncit ca oamenii să se înmulțească și să stîpânească Pîmântul. Greșeală fundamentală având în vedere că omul este pe jumătate animal și ăn loc de a gospodări planeta o distruge zi de zi. Contraforța suprapopulîrii și a epuizării resurselor arevenit Diavolului, dar nu ăn sensul unui viitor al Omenirii ci în sensul prezervării bogățiilor în Iad. Bogății fără viitor. Nestemate minerale fără suflet!
           Era de așteptat ca măsura limitată a inteligenșei Planetare, o dată cu disiparea ei să creeze dictatura vulgului. La acestă pauperizare a gândirii umane, pe motiv de distribușie excesivă, să producă monștri după Teoria lui Maltus. Cine piere și cine rămâne?
        Din cele mai vechi timpuri patritismul a emanat ca unitate de obște, de trib, de popor și de Țară. Ce se întâmplă acum este un proces de deznaționalizare. De convertire a conțtinței în individualism de junglă. Dar și în junglă legile naturale ale existenței pune lucrurile la punct. Elementul răului, omul a distrus jungle, păduri și arealuri naturașe de sine stătătoare doar pentru pofte ieșite din rațiune.E normal ca individul om să se chicească în egoismul personal, cu sau fără discernământ. Patritismul pleacă din familie, din comunitatea locală, din regiuni și din întregul țării. Dar când copiii îți abandonază părinți, frații se omoară ăntre ei, când majoritatea poporului este limitat în gândire și morală, subliminal în priceperea vieții să mai ai pretenții de patriotism ? 95% din populația româniei nu are habar de istoria neamului, de valorile trecutului și se uită la ”La fierbinși” și cîntă manele de unde patriotism?.