Este ziua națională a României.

    Cu eforturi inimaginabile România și-a sărbătorit 100 de existență cu o paradă excepțională. Se vede renșșterea  simțului nașional, cu toate frânele Marilor Puteri și a infiltraților lor politici ca cozi de topor, pentru anihilarea acestui popor. Primul popor al Europei atestat de 7000 de ani. Ca o paranteză, m-a amuzat gur căscată a decidenților olitic actuali din clanul Dragnea față de viața reală a Națiunii. Pe când ei, ca subnutriți intelectual, cred că fuga de pușărie e un ideal, în țară se întâmplă lucrurui minunate. 

      Și amîn extern. Ziua națională a României ca și ziua națională a Poloniei, cele mai semnificative țări din U.E. în est, nu a fost băgată în seamă de partenerii noștri occidentali. Nici o televiziune Franceză, Germană, Olandeză, spaniolă sau italiană, nu mai vorbesc de mărunțișul U.E. nu a catadicsit să bage ăn seamă acest evenient. De presă nu mai vorbesc. Deci cine suntem noi în Europa: Noi românii. Exportatori de inteligență și mncă calificată, piață de desfacere a otrăvurilor lor, un popor de joasă speță care stăpânește tezaurul energetic al Europei și care trebuie eliminat?

      În concepția Divină, răzbunarea, sau Legea compensației declină răul împotriva răufăcătorilor. Ce-ar fi ca forțele concertate împotrva celui mai blînd, mai ospitalier și mai omenos popor să fie înfrânte de Pronia Dmnezeiască și gropa să fie a lor și nu a noastră? Să luăm un stejar, plin de carii și omzi, cu vâsc pe ramuri, dacă e stejar românesc, nu va fi răpus și ceea ce i-a dat Dumnezeu, vârsa seculară se va împlini. Nu garantez că dica luinDranea ăi mai ciește povești dr dacă îi va citi povestea mea s-ar putea să i se înfunde biberonul.