Ce Toamnă...

Ce Toamnă deocheată, ce luzeri de pripas,

Aleșii noștri cară-n cămară pas cu pas.

Poporul iar muncește aiurea în pustiu,

Politica se face-n sfdare  de sicriu.

Vin ai noștrii, plecă-ai noștri

Noi trăim mereu ca proștii. 

Sunt decenii de uitare, existat-a România?

Zeci de ani de când ne duce în prăpastie prostia,

Un morman de jecmăneală  a săracilor și crime,

Se dau pentru nesimțire la geambași atâtea prime. 

Omul care-i Om cu suflet este har de tomberoane,

În rest, șapte ani de-acsă răsuflați printre tromboane.