Ce Toamnă...
Ce Toamnă deocheată, ce luzeri de pripas,
Aleșii noștri cară-n cămară pas cu pas.
Poporul iar muncește aiurea în pustiu,
Politica se face-n sfdare de sicriu.
Vin ai noștrii, plecă-ai noștri
Noi trăim mereu ca proștii.
Sunt decenii de uitare, existat-a România?
Zeci de ani de când ne duce în prăpastie prostia,
Un morman de jecmăneală a săracilor și crime,
Se dau pentru nesimțire la geambași atâtea prime.
Omul care-i Om cu suflet este har de tomberoane,
În rest, șapte ani de-acsă răsuflați printre tromboane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu