Genocid.

Peste tot se moare, războaie ușoare,

Crime, accidente, sluj de minți demente.

Se moare de foame, din urgii de Toamne,

Și în Habitatul devent hain, mor și albinuțe injectând venin.

Rămân în stupine, trântorii de vază, mor doar albinuțe în destin de Oază.

În Cetăi de ură, stau pe metereze hoții și satrapii, fără să creeze.

O Orânduire fără de virtute, unde animalul face legi în cute.

E greșeala Firii, sorților umane, în bătăi de vânturi și marei infame.

Dacă n-am fi oameni, semianimal, am duce Planeta-n spațiul Sideral.

Dar mulțimea noastră, ignorând viață, e doar vânzoleală, suflet la piață. 

Omorâm găndire, omorâm știință, omorâm ăn valuri geniu de conțtiință.

Nimeni nu pricepe dus cu mitea lipsă, că nepaște sigur o Apocalipsă!