Superficială indulgnță.
Sunt lucruri, fapte care trec pe lângă tine
Și nu le bagi în seamă, te simți bine.
Abia când te lovește soarta ridici ochii,
Ca tine flutură pe sârmă multe rochii.
Când vântul rupe sfoara și cârlige
Și zbori ca frunza toamnei spre pământ,
Te uiți în sus și cauți catalige,
Nici rugă nu te-ajută, nici cuvânt.
Sunt în imagini și visări secvențe
Ce-ți dau fiori și teamă de ripoată,
Dar duci un dulce trai în repetențe,
Crezând că banii nu te costă.