Liniște.
Lăsați-mă să mor în liniștea mea,
Când nu mai am dor să fac altceva.
De vicii trecute m-am scuturat,
Deși ele-s duse, le-am lepădat!
E multă iubire,în cei diimprejur,
Dar și multă ură, minciunp sperjur,
E foșnetul Toamnei, urechile-s surde,
Și nu simți în junghiuri hățuirile-absurde.
Fășarnicii zilei, te laudă la drum,
Ieșiți din vedere, cenusă și scrum.
Dușmanii te sapă, în fond contrazis
Și duc pizmuirea în sensul proscris.
Șezi banca din față, așa ți-a fost scris,
Eamember, viață, o pală de vis!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu